Monolog V

a81fcad8070333fbf91198695468f3c8

Scriu… despre sufletul meu. Ciopârțit, fericit, singur, iubit, părăsit, înfrânt, mâhnit, pustiu, liber, nerăbdător, copilăros, nemărginit. De atâta timp îmi aștern sufletul în mii de cuvinte, pudrate cu zâmbete dulcegi și aromate și condimentate cu lacrimi sărate-amărui și uneori tot simt că nu am spus destul. Simt că de-a lungul timpului au rămas în adancu-i multe sentimente nemărturisite, care l-au transformat așa cum apa mării conturează noi țărmuri.
Nu mai știu ce simt. Sita sufletului meu nu mai cerne, astfel că toate sentimentele mele, și bune și rele, zac murdare într-un colț. Nesiguranța e singurul sentiment care a izbutit să scape printr-o crăpătură a sufletului. Nesiguranța. Un sentiment urât, care uneori te doboară, te obosește, te înfrânge. Ea a ieșit la suprafață dintre toate sentimentele și m-a paralizat. Mi-a luat soarele de pe cer și l-a aruncat nemilos la gunoi.

Astăzi nu mai scriu din suflet. Scriu despre suflet. Pentru că sufletul meu e în comă și nu mai spune povești.

Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Viata e facuta din urcusuri si coborasuri…si stagnari…momente cand nu stim de unde incepem si unde ne sfarsim…Nu ne gasim locul si ne rostogolim printre ore in fiecare zi incercand sa ajungem la un echilibru… care e din ce in ce mai greu de gasit in ziua de azi…Ingredientele sun greu de gasit-sinceritate,afectiune,iubire,armonie,tandrete,rasete de veselie….parca toate sunt din ce in ce mai greu de gasit…Capul sus…trebuie sa gandim pozitiv…si tu la fel…

Lasă un răspuns