Nu e timp pentru „doar atât se poate”

e576a965104415fe03304767befa80c6

Nu știu cum să încep. A trecut deja o jumătate de oră de când încerc să-mi adun gândurile ca să încep cumva. Și mă uit țintă la monitor fără să pot scrie 3 vorbe. La naiba cu introducerea, o să trec direct la subiect!

M-am dezobișnuit să mă mulțumesc cu prea puțin. Au fost câteva dăți în viața mea în care am acceptat firimituri doar ca să zic că am primit altceva în afară de nimic. Și nu mi-a fost bine. Am plecat înfrântă și înciudată pe mine însămi că nu am fost suficient de matură și de puternică încât să cer ceea ce consider eu că merit.
Apoi a venit momentul în care am decis să întorc efectiv spatele și să plec deși simțeam că mă dezintegrez bucată cu bucată, deși prima tentație a fost să accept din nou compromisul lui „doar atât se poate”. Greșit. Nu e timp pentru „doar atât se poate”. Noi, oamenii, ne distrugem reciproc pentru că nu ne dăm drumul unii altora la timp. Ne stricăm inimile și încrederea și iubirea. Pentru că acceptăm să primim mai puțin decât merităm și pentru că suntem adeseori lași, mult prea lași, ca să redăm la timp libertatea celor pe care nu-i putem iubi așa cum merită.

Ok, spune-mi cât sunt de egoistă sau remarcă părerea bună pe care o am despre mine. Nu te contrazic. Chiar am învățat să nu mă mai mulțumesc cu puțin când vine vorba de sentimente.

Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

6 Comments

  1. Ca sa inteleg mai bine articolul tau, spune te rog la ce te-ai referit cand ai scris de momentele cand ai acceptat doar firimituri.

    • Ce nu ai inteles Flaviu? :D

  2. La ce te ai referit cand ai folosit termemul de firimitura. :)

  3. Ce faci cand esti prins in capcana? cand ai obligatii si, daca pleci (desi simti ca si singuratatea ar fi mai putin sfasietoare decat ce simti acum), probabil ca nu o sa mai ai niciodata sansa de a-ti reface viata? Si-i afectezi si pe altii care nu au gresit cu nimic? Sper din tot sufletul ca iei in considerare faptul ca si noi barbatii avem acelasi drept la fericire… Chiar daca suntem aspru judecati cand ne ermitem asta…

  4. Cris. Intre barbati fiind vorba, capcana in care ne simtim prinsi e rezultatul promisiunilor si asteptarilor care ni le am facut cu mana noastra la un momendat in relatie. Si primile radacini ale capcanei au luat forma la inceptul relatiei, cand aburii indragostelii de care suntem asa de atrasi, ne face sa scoatem cuvinte mari pe gurita in dorinta noastra vicleana de a ingradi orice forma de atractivitate a partenerei pentru alti barbati. E valabila si viceversa, doar ca la noi barbatii ce ne respectam si iubim demnitatea de barbat, e INADMISIBIL sa nu ne rezolvam problemele de posesivitate si competie cu o femeie. E treaba noastra de la mama natura sa directionam relatile din viata noastra inspre libertate, corectitudine si respect. Ori oxigenu asta care cele 3 le aduce in relatie nu vine asteptand vreun drept la fericire de la dragile noastre fetite :) … ci constientizand-o in noi si protezand-o de santaje emotionale de care sintem plini cu toti.

  5. Eu te inteleg perfect, am trecut si eu prin asta sper ca de data asta sa fiu la fel de puternica ca tine si sa zic ,” ajunge cu joaca totul sau nimic!”

Trackbacks/Pingbacks

  1. Ma poti iubi asa cum merit? Ai s-o faci vreodata? | Doar vise... - […] Nu vreau sa “ne stricăm inimile și încrederea și iubirea”. Vreau sa traim frumos… si sa nu ne multumim cu …

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
3 rânduri

Dacă încerci cumva să mă înțelegi sau să-mi înțelegi reacțiile ori sentimentele, e clar că ai pornit pe un drum...

Închide