Nu știu…

Nu știu care sunt lucrurile de care putem fi cu adevărat siguri în viață. Poate amintirile?
Nu știu cine sunt oamenii care merită chiar toată încrederea mea.
Nu știu cum se poate trece peste toate mărunțișurile care te dezamăgesc în timp și care strânse devin un morman de… de ceva greu de purtat în spate.
Nu știu unde se trage linie între a avea bun simț și a pune piciorul în prag.
Nu știu de ce oamenii devin de nerecunoscut uneori.
Nu știu de ce așteptăm să spunem „Îmi pare rău” atunci când greșim. O facem mereu mult prea târziu.
Nu știu de ce ne lăsăm orbiți de un orgoliu care ne micșorează sufletele.
Nu știu când am încetat să fiu lipsită de griji și când am acumulat atâtea dureri.
Nu știu unde se găsește acum bunătatea, la ce chioșc și cu ce preț se vinde, în cazul în care mai este în stoc.
Nu știu dacă mâinile care se întind către mine vor să mă ajute sau vor doar să îmi mai dea o dată brânci.
Nu știu unde a dispărut răbdarea.
Nu știu de ce momentele dificile durează mai mult decât cele frumoase.
Nu știu de ce se lasă tăceri apăsătoare, iar cuvintele nu mai sunt de ajuns.
Știu doar că nu mai știu nimic.

Am rămas fără certitudini. Mai am doar speranțe.

© Iustina Ţalea
Play aici.

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Sunt zile in calatoria vietii cand iti gasesti gandurile si sufletul pe drum, la alti oameni sau in locuri pe care nu le-ai mai vazut niciodata. Te apleci, le iei, le strangi la piept si pleci mai departe ..intrebandu-te ce faceau asa departe de tine. Atunci te regasesti si dai glas acelei parti care-ti lipsea. Multumesc pentru cuvinte…. pentru ca m-am regasit in ele. Pentru ca le-am simtit ale mele.. pentru ca m-au intristat mai mult, dar m-au ajutat sa-mi dau seama de mine.

Lasă un răspuns