O bunică cât 100

Nu-i așa că bunicii sunt niște îngeri? Pentru că am impresia că deși nu sunt întotdeauna lângă noi, ne veghează mereu.
Buna mea bunică mi-a făcut azi compot de mere. Am mers și i-am dus niște mere, iar ea mi-a făcut compot. Și m-a sunat să mă duc să-l iau.
Și uite așa când ea e atât de bună cu mine îmi amintesc cu regret toate obrăzniciile mele și toate vorbele răutăcioase pe care i le-am adresat în timp. Îmi amintesc momentele când am repezit-o pentru că aveam o zi proastă și nu aveam chef de vorbă. Iar ea a continuat să îmi îndeplinească toate dorințele, să-mi pregătească de mâncare ce aveam eu poftă și să facă lucruri în locul meu deși cu siguranță era mai obosită ca mine. A continuat să mă iubească și mi-a arătat mereu asta.
A fost dintotdeauna mai stângace la vorbe, dar mi-a oferit din plin dovezi.

Bunica mea e unul dintre oamenii pe care îi admir. Îi privesc chipul îmbătrânit de timp, ridurile adânci de pe frunte și de pe mâini și mă întreb cum a reușit să depășească toate acele momente de cumpănă din viața ei. Și nu au fost puține. Mă întreb de unde atâta tărie și bunătate.
Nu mi-am cunoscut niciodată bunicul, dar cred cu tărie că ea face cât 2 bunici la un loc.
E neprețuită!

Iustina T. ©

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Esti o norocoasa ca o ai inca in viata ta. Mi-e tare dor de a mea..

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Porții de fericire

Mi-e dor de lucruri mici, mărunte, simple. Ne pierdem printre lucruri mari și complicate. Uităm esența și nu ne mai...

Închide