O stare, un gând, un sentiment (III)

 

74ff3ec47f1fdff4b7a09376db22d50e

Iubesc armonia. Îmi place liniștea. Îmi place să povestesc cu oamenii despre lucruri frumoase, îmi place să spun și să aud lucruri frumoase, motiv pentru care răutatea și intriga îmi creează un dezechilibru, cu care mă obișnuiesc greu și la care răspund din instinct cu ironie, și-apoi cu indiferență. Nu rămân niciodată fără replică decât dacă eu aleg să tac, în loc să arunc înapoi cu piatra care mi-a fost aruncată.
Oamenii care trăiesc cu impresia că sunt un om rău sau prefăcut sunt oamenii cărora nu le-am permis să mă ia peste picior și cu care am considerat că nu am ce discuta. Nu e vorba de aroganță și nici de orgoliu. Este vorba despre liniștea mea interioară.

În timp ce unii oameni mă privesc cu admirație, pentru că m-au tratat cu bunătate și le-am răspuns în aceeași manieră, sunt și oameni care mă privesc cu dispreț, ca pe un om rău, pentru că am răspuns răutății lor cu ironie sau cu indiferență.
Nu mă scuz și nici nu îmi pare rău. Doar cine a parcurs drumul până la sufletul meu m-a cunoscut cu adevărat. Ceilalți sunt doar niște pietricele de care te împiedici pe orice drum neasfaltat…

Iustina Ţalea Dinulescu

This Post Has 2 Comments

  1. rodi

    prea frumos spus,scris !

Lasă un răspuns