„Tot ce se poate întâmpla se întâmplă…”

„La douăzeci şi nouă de ani, Hannah Martin încă nu ştie ce vrea să facă în viaţă. De când a terminat colegiul, a locuit în şase oraşe diferite şi a avut nenumărate slujbe banale, dar, după o relaţie dezastruoasă, decide să se întoarcă în Los Angeles, oraşul ei natal. Pentru a sărbători prima seară în L.A., cea mai bună prietenă a ei, Gabby, o duce la un bar – unde Hannah se întâlneşte cu iubitul ei din liceu, Ethan. La miezul nopţii, Gabby o întreabă pe Hannah dacă e gata să plece. Ethan se oferă să o ducă el acasă dacă vrea să mai rămână. Hannah ezită. Ce se întâmplă dacă pleacă cu Gabby? Ce se întâmplă dacă pleacă cu Ethan?

„Ne aflăm la finalul celui de al Doilea Război Mondial, în Prusia Răsăriteană, unde mii de refugiați caută cu disperare o cale de scăpare din calea morții. Printre aceștia se află și Joana, Emilia și Florian, ale căror vieți se intersectează pe drumul către nava care le promitea salvarea, Wilhelm Gustloff. Fiecare are secrete „incomode”, ca toți cei care trăiesc vremuri de război, de fugă și de lipsuri. Uniți prin forța împrejurărilor, poveștilor lor converg, iar paleta narativă se îmbogățește în consecință, deopotrivă cu emoțiile cititorilor care află despre minciuni și revelații, despre trădare și generozitate, despre violență și autoamăgire. Cu fiecare minut care-i apropie de țărmul izbăvitor, își înving neîncrederea și își consolidează speranța. Dar, tocmai când credeau că au reușit, intervine inevitabilul hâd al sorții. Naționalitatea, cultura, educația, statutul social nu mai contează atunci când zece mii de suflete – adulți și copii – se văd nevoite să lupte pentru supraviețuire.” 

Încerc să mă adun după ce am terminat de citit această carte, însă e mai dificil decât mă aşteptam.  Cred că oricâte cărți am citi, oricâte filme sau documentare am vedea despre ceea a ce însemnat al Doilea Război Mondial pentru omenire nu vom putea cuprinde și afla toate atrocitățile care s-au petrecut atunci. Unele ies la iveală chiar și acum. Din fiecare carte cu acest subiect eu una mai aflu câte ceva și fiecare dintre ele mă marchează până în adâncul ființei mele. Mă lupt cu un gol în stomac de nedescris, m-a copleșit tristețea după ce am închis coperta și mă întreb din nou cum de au fost posibile toate astea… De ce? Pentru ce?

„Scufundarea vaporului Wilhelm Gustloff este cel mai mare carnagiu din istoria maritimă, cu pierderi de vieți ce depășesc numărul de morți de pe nave faimoase cum ar fi Titanic și Lusitania. Dar, în mod bizar, majoritatea oamenilor nu au auzit de acest fapt.
[…] Poveștile de război sunt adeseori citite și discutate la nivel mondial de cititori aparținând unor naționalități care s-au situat pe baricade opuse în timpul bătăliilor. Istoria ne-a divizat, dar prin lectură putem să cuprindem într-un tot unitar poveștile, cercetările, amintirile. Cărțile ne unesc într-o comunitate globală a lecturii, dar ceea ce este și mai important, într-o comunitate globală umană care face mari strădanii să învețe din trecut.” (din nota autoarei)

„Franta, 1939. În liniştitul orăşel Carriveau, Vianne Mauriac îşi ia rămas-bun de la soţul ei, Antoine, întrucât acesta pleacă pe front. Ea nu crede că naziştii vor invada Franţa şi totuşi, soldaţii îşi fac apariţia, mărşăluind în număr mare, în convoaie de camioane şi tancuri, în avioane care înnegresc văzduhul şi bombardează ţinuturile locuite de oameni nevinovaţi. Când un căpitan neamţ îşi stabileşte cartierul general în casa lui Vianne, ea şi fiica sa au două opţiuni: fie să locuiască sub acelaşi acoperiş cu duşmanul, fie să piardă totul. Fără hrană şi bani, deznădăjduită în timp ce pericolul pândeşte dupa fiecare colţ, tot mai ameninţător, Vianne e silită să facă alegeri imposibil de îndurat pentru a-şi ţine familia în viaţă. Sora sa, Isabelle, este o puştoaică rebelă de optsprezece ani, aflată în căutarea unui ţel în viaţă cu toată pasiunea necugetată specifică tinereţii. Pe când mii de parizieni se retrag din capitală, trecând prin ororile războiului, ea îl întâlnește pe Gaetan, un partizan care crede că Franţa poate lupta cu naziştii, şi se îndrăgosteşte nebuneşte de el. Dar când el o trădează, Isabelle se alătură Rezistenței fără a se uita în urmă, şi, riscându-și viața zilnic, o salvează pe a altora.”

„Maya şi Rebecca Ward au fost în adolescență martorele asasinării părinţilor lor, iar Rebecca a fost cea care şi-a salvat sora de la o moarte sigură. În urma tragediei, Maya s-a transformat într-o persoana temătoare şi timidă, mulţumindu-se cu munca într-un cabinet medical sigur şi liniştit, alături de soţul ei, Adam, în timp ce Rebecca îşi riscă viaţa în fiecare zi pentru a-i ajuta pe ceilalţi.
Dupa ce un uragan distrugător loveşte coasta statului Carolina de Nord, Rebecca şi Adam o conving pe Maya să li se alăture în eforturile de a-i ajuta pe sinistraţi. Pentru a-i face pe plac soţului ei, Maya acceptă în cele din urmă, dar elicopterul în care se afla se prăbuşeşte în apele învolburate ale unui râu şi nu par să fie supravieţuitori. Nevoiţi să accepte faptul că Maya şi-a pierdut viaţa, Rebecca şi Adam se apropie unul de celălalt – mai întâi căutând alinare şi apoi din pasiune – neştiind că, la mulţi kilometri depărtare de civilizaţie, Maya este rănită şi rămasă prizonieră apelor alături de nişte străini în care nu poate avea încredere. Departe de oamenii care i-au fost mereu alături, Maya trebuie să găsească curajul de a se salva singură – fără să ştie că viaţa pe care o cunoştea s-a schimbat pentru totdeauna.”

 „O scrisoare care ajunge la destinatar la câteva zeci de ani după ce fusese trimisă bulversează existența unei familii din Londra: Edie Burchill, editoare pasionată, descoperă astfel un mister surprinzător legat de mama ei, Meredith, care implică un castel plin de secrete – Milderhurst, un autor celebru – Raymond Blythe, și pe cele trei fiice ale acestuia – Percy, Saffy și Juniper. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Meredith este evacuată, alături de alți copii, din Londra, iar ea ajunge la castelul Milderhurst, devenind cea mai bună prietenă a lui Juniper. Dar castelul, deși aparent un loc minunat, înconjurat de o grădină fabuloasă, ascunde multe mistere pe care Meredith doar le intuiește, pentru ca fiica ei, Edie, să le descopere ani mai târziu. Povești despre trădare, intamplări dramatice, iubiri nefericite alcătuiesc un labirint periculos în care Edie e pe cale să se rătăcească, la fel cum mama ei, Meredith, cu jumătate de secol mai devreme, se pierduse pe coridoarele întunecate și întortocheate ale castelului. Singure zidurile acestuia mai știu insă toate poveștile de demult, și Edie nu trebuie decât să le asculte pentru a le desluși.” 

Citind şi această carte a lui Kate Morton nu pot decât să o trec oficial în fruntea listei mele de autori preferaţi. Nu pot decide care roman al ei, dintre cele trei citite de mine, este cel mai bun. Toate sunt la fel de bine scrise, nişte puzzle-uri imense, ale căror piese sunt create cu o imaginaţie incredibilă şi cu detalii excepţionale. Fiecare loc, fiecare personaj, fiecare întâmplare care poate părea în primă fază lipsită de o importanţă prea mare devine în cele din urmă piatra mică care răstoarnă carul mare.

„Sadie Sparrow soseşte în Cornwall ca să petreacă o vreme cu bunicul ei. I s-a sugerat să îşi ia o vacanţă după ce a divulgat în presă detalii ale unui caz la care lucra şi nu are de ales, ştie că altfel riscă excluderea din Poliţia Metropolitană. Totul i se pare fără rost până într-o zi când dă, din întâmplare, peste o maiestuoasă casă abandonată,  izolată de păduri, pe marginea unui lac. Locatarii par să o fi părăsit în mare grabă, căci prin ferestre se zăreşte o ceaşcă de ceai uitată pe o măsuţă, nişte flori uscate într-un vas şi portretul unui copil frumos, făcut de o mână sigură, pe care se desluşeşte o dată: 23 iunie 1933. Instinctul de detectiv nu o trădează, Sadie simte că în casa aceea s-a întâmplat ceva teribil şi este hotărâtă să dezlege misterul de care se simte atrasă în mod inexplicabil.

Cornwall, iunie 1933. Domeniul familiei Edevane, Loeanneth, îşi aşteaptă oaspeţii pentru petrecerea tradiţională de la mijlocul verii. Alice Edevane are 16 ani, o inteligenţă vie şi vrea să fie scriitoare. Apropierea balului o emoţionează peste măsură, iar motivele nu-i lipsesc – a scris o povestire poliţistă dupa toate regulile artei şi se pregăteşte să-şi dezvăluie secretul: este îndrăgostită. Dar la miezul nopţii, când focurile de artificii luminează cerul întunecat, familia Edevane va suferi o pierdere atât de grea, încât va parasi Casa de lângă lac pentru totdeauna.”