Până să fie o binecuvântare, iubirea e uneori un blestem

f699bd92d8b5db0f91ece77e04664fa6

Până te face fericit, iubirea te rănește de foarte multe ori. Și de fiecare dată parcă doare și mai tare. Uneori plângi pe umărul unui prieten bun care te înțelege și te încurajează, alteori uzi perna în fiecare noapte, singur, plângându-ți de milă până adormi.
Vei plânge mult atunci când te rănește iubirea. Vei fi urâcios și răutăcios și vei zâmbi rar. Tristețea te va fi copleșit atât de mult încât nu mai poți suporta prezența oamenilor binedispusi și optimiști. Pentru tine totul pare o gaură neagră care te trage cu toată forța în adâncul ei. Și de multe ori vei rămâne o vreme pierdut în abisul propriul suflet rănit, fără să mai crezi, fără să mai speri și fără să mai simți altceva decât dezamăgire.

Iubirea nu are nici o rețetă magică. Ea se întâmplă pur și simplu. Și-apoi nu se mai întâmplă. Noi iubim, apoi nu mai iubim, suntem iubiți, apoi devenim „nimeni” pentru cei care cândva ne-au iubit. Și nu vreau să aud chestii de genul „cine iubește cu adevărat nu încetează niciodată să iubească”. Prostii. Astea sunt texte. Iubirea se poate stinge din n motive pe care n-am de gând să le înșir acum. Se stinge și gata. Și nu se întâmplă peste noapte, ci în timp. Cum spuneam, din n motive.
Doare ca dracu’ absolut de fiecare dată. Și fiecare dimineață e o nouă tortură, pentru că cel mai mult îți place să dormi atunci când ești rănit. Este singurul moment în care nu mai simți nimic. Asta până într-o zi în care fluturii îți iau iarăși cu asalt stomacul. „Oh nu!”, îți vei spune. Iubirea îți bate iarăși la ușă. Să-i deschizi sau să-i trântești ușa în cap nenorocitei?

Cred că dintre toate fricile și fobiile pe care le pot avea oamenii, cea mai păcătoasă dintre toate este frica de a iubi din nou. După ce ai cunoscut durerea care te macină în urma unei iubiri care se pierde, pare aproape masochism să te încumeți să îți deschizi iarăși sufletul în fața unei noi posibilități/probabilități de a fi rănit. Și totuși, înăuntrul nostru se declanșează un clic. Ne gândim în sinea noastră că următoarea dată e cu noroc. Și uneori, chiar este, chiar dacă „următoarea dată” este peste încă alte câteva următoare dăți.
Da, după ce te-a rănit de prea multe ori, iubirea te face și fericit. Și îți dai seama că a meritat osteneala, că toate acele lacrimi nu au fost în zadar.

Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

15 Comments

  1. Ma regasesc 100 % parca as fi eu personajul pe care il descri tu Iustina…din pacate.Sincer nu prea mai cred in iubire,dezamagirea a fost atat de mare incat am ajuns sa cred ca numai exista. E absolut minunat ceea ce publici ! Felicitari pentru blog esti o fata minunata !!!

    • Bogdan, iubirea exista! Chiar daca acum suferi, va veni o zi in care vei zambi din nou, vei simti din nou acei fluturi in stomac. Trebuie doar sa vrei!

  2. scri f frumos ! nu oricine poate reda prin scris ganduri si sentimente…felicitari !

  3. frumos, foarte frumos…………………..sunt de aici, dar de ce DOARE ce este frumos?

    • daca tot ceea ce e frumos in lumea asta nu ar trece prin durere nu am sti sa ii apreciem frumusetea, ganditiva la momentul cand dai viata unui pui de om , nu e asta cel mai frumos sentiment din lume dar trece prin foarte multe lecrimi si durere, asa e si ” frumosul” daca nu trece prin lacrimi si durere nu vom sti niciodata sa apreciem decat dupa ce nu mai e……….

  4. Iubirea nu se caracterizeaza prin cuvinte mari si frumoase,ea vine din interior si tot in interior te distruge…

  5. Esti foarte talentata si f realista! Prin ceea ce scrii imi inveselesti sufletul caci ma regasesc in ceea ce scrii! Felicitarile mele!

  6. Adevarata iubire nu doare,nu raneste,etc.Cred ca de foarte multe ori noi oamenii confundam IUBIREA ADEVARATA cu IUBIREA DE SINE.cv de genu,eu te iubesc pe tine pt.ca m-a iubesc pe mine.

  7. ADEVARATA IUBIRE este aceea de care nu te temi.ea este sincera,curata,nu cauata folosul ei ,,nu raneste etc.Dar daca te temi de o iubire,inseamana ca nu e cea adevarata si ca este doar o iluzie,si o iubire de sine.de ce sa te temi de Iubire?Indiferenta raneste,insa iubirea adevarat niciodata :)

  8. Deocamdata sunt la stadiul in care nu cred ca o sa mai pot iubi vreodata, nu cred ca voi mai avea incredere in cineva… Oare o sa trec peste acest stadiu? Oare imi voi gasi din nou fericirea?

    • Cu siguranta o vei gasi. Atunci cand esti inca ranit ti se pare imposibil, dar nu este imposibil. Cand durerea trece, renaste speranta.

  9. Ma regasesc, exact precum a scris-o si Bogdan mai sus, in pielea personajului descris de tine, Iulia. Scrii superb, n-ar fi rau sa aduni totul intre copertile unei carti … Citesc permanent, cu ajutorul FB, fiecare cuvant, fiecare litera pe care o asterni cu atata sinceritate si, probabil, migala. Sau poate nu, iti vine totul din suflet si se asterne cu ajutorul tastelor. Ai un suflet de aur numai si prin faptul ca ne umpli inimile cu gandurile tale. Iti multumesc.

    • Iti multumesc mult pentru apreciere, Alex, insa as avea de facut o mentiune… numele meu este Iustina, nu Iulia! :)

  10. perfect spus, din nou…Oare cum stii sa spui ceaa ce altii doar simt?

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Oscar și Tanti Roz, de Eric-Emmanuel Schmitt

Oscar și Tanti Roz - o lectură de scurtă durată, dar cu efect pe termen lung. O poveste despre prietenie,...

Închide