Plouă și mi-e dor!

Plouă… stau tăcută in pat și ascult ploaia. Și ascultând-o, o rog.
O rog să îmi spele toate durerile, toate temerile, toate lacrimile, toate neîncrederile, toate nesiguranțele.
O rog să spele durerile din sufletele oamenilor.
O rog să spele temerile și grijile, să spele nepăsarea și neîncrederea, invidia și trădarea.
O rog să spele tristețea de pe chipurile oamenilor care-i împiedică să zâmbescă, să iubească.
O rog ca în urmă ei să lase un curcubeu frumos, o rază de speranță, o mângâiere.

Dar ploaia nu poate face toate astea. Poate e vorba doar speranța mea că după ploaie, vine soarele, că după furtunile ce se dau în suflet, apare curcubeul.
Poate e vorba doar despre credința mea că oamenii pot deveni mai calzi, mai buni, mai politicoși, mai atenți.

Plouă și mi-e dor de oameni fericiți. Mi-e dor de chipuri blânde și inimi calde. Mi-e dor de zile însorite, fără griji. Mi-e dor… de o schimbare în bine!

Iustina T. ©

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

7 Comments

  1. Superb !

  2. Tot ce scrii este absolut superb. Sunt ca un pansament pentru mine.

  3. superbbb…..si mie mi-e dor :(

  4. frumoase randuri! felicitari! :*

  5. Minunat!!!

  6. „Mi-e dor…de o schimbare in bine!”

  7. Iustina, esti un sufet sensibil care atinge suflete sensibile. Curcubeul exista, zambeste zilnic si vei fi ,, incoronata” de aureola acestuia.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Oamenii au nevoie…

Oamenii au nevoie de iubire. Au nevoie să se simtă iubiţi, au nevoie ca inima lor să bată la unison...

Închide