Poftă de ciocolată, de Care Santos

980492

„Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatiera fină, din porţelan alb, produsă in Secolul Luminilor în manufacturile de la Sevres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalitati diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. „Aerul pe care îl respiră“ personajele – reale şi imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei şi de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorinţe, ambiţii – în oraşul dulciurilor şi al operei, Barcelona. „

Pe Care Santos am descoperit-o odată cu Aerul pe care îl respiri. M-a fascinat stilul său de a scrie şi descrie, cu toate că pe alocuri nu e uşor deloc. Autoarea are un stil unic, diferit de ce am citit până acum. Creează adevărate lumi în jurul unor obiecte pierdute şi aparent neînsemnate, cum ar fi cărţile interzise din Aerul pe care îl respiri şi ciocolatiera ciobită din Poftă de ciocolată. Fac o paralelă între cele două romane pentru că au multe lucruri în comun, chiar şi un personaj – Victor Philibert Guillot, care apare în ultima parte a acestui roman. Mersul pe fir înapoi te ţine în suspans şi te poartă din Barcelona vremurilor noastre până în Barcelona anilor 1770, parcurgând 3 secole diferite, aflând poveştile a 3 femei diferite, care au în comun acea ciocolatiera.

Partea întâi – ARDEI IUTE, GHIMBIR, LEVĂNȚICĂ – ne-o prezintă pe Sara, o femeie de 44 de ani, pasionată de istorie, dar patiser de meserie. Se află în posesia ciocolatierei de 10 ani şi nu reușește să-i descopere provenienţa.

Partea a doua – CACAO, ZAHĂR ŞI SCORŢIŞOARĂ – ne poartă înapoi în timp, tocmai în secolul al XIX, unde o cunoaştem pe Aurora, o slujnică pentru care ciocolata era un lux de care se bucurau doar stăpânii. Ea ajunge în posesia ciocolatierei, pe care în final o dă mai departe.

Partea a treia – PIPER, CUIŞOARE ŞI ANNATO – o aduce în prim plan pe Marianna, posesoarea de drept a ciocolatierei. În această ultimă parte este desluşit întreg misterul creat în jurul acestui obiect de la început până la sfârşit. Se face lumină şi apoi se lasă cortina.

Cele trei părţi sunt scrise în moduri complet diferite (de aici şi unicitatea) pentru că descriu trei femei diferite, cu trei poveşti diferite, în trei perioade diferite de timp. Şi se dovedeşte că totuşi au mai multe în comun decât acea ciocolatiera, în jurul căreia se învârte toată acţiunea. Pe cele trei femei le leagă nevoia de independenţă, iubirea în cele mai ciudate şi diferite forme, pasiunea pentru plăcerile simple ale vieţii. Fiecare e unică şi specială în felul ei.

Poftă de ciocolată este pe de o parte un tablou istoric al Barcelonei, pe de altă parte o poveste despre sufletele oamenilor şi nevoile acestora. După ce citeşti romanul lui Care Santos ţi se face brusc poftă de ciocolată, de muzică, de istorie.

O recomand cu plăcere. Pe Libris o găsiţi la categoria Literatură contemporană.

Câteva fragmente:

 „Noi, oamenii, ne plictisim de toate, e în firea noastră. De obiecte, de distracții, de familie, chiar și de noi înșine. Chiar dacă avem tot ce dorim, chiar dacă ne place viața sau ne împărțim zilele cu cel mai bun om din lume. Noi, oamenii, mai devreme sau mai târziu, întotdeauna ne plictisim.”

„Poate cicatricile n-o să se şteargă niciodată de tot, ca pe pielea obiectului care începe să se refacă în mâinile lui, dar va trebui să înveţe să le admire semnificaţia.

„Deseori cuvintele barează trecerea mai rău ca un zid și rănesc mai tare decât un tăiș de cuțit.”

„În viață vine un moment când începe să fie mai important ce a fost făcut decât ce se mai poate încă face.”

„Cu amintirile nu se fac bani, dar pentru noi, Sara, sunt cea mai prețioasă comoară, știai? Câteodată chiar merită plătit pentru o amintire frumoasă.”

„Simplitatea și adevărul sunt pricipiile frumuseții.”

„Şi-n viaţă nu sunt preludii, nici intermezzouri, nici vreo orchestră care să-nceapă brusc să facă tărăboi să-l anunţe pe fiecare ce-l aşteaptă. În viaţă lucrurile pur şi simplu încep şi se sfârşesc când vor. Şi, dacă nu te-ai pregătit, asta e”.

„Profitai de drum ca să-ți pui puțină ordine în gânduri. Fiindcă și în cap trebuie făcută din când în când curățenie, trebuie aruncate vechiturile care nu-ți sunt de nici un folos și șters praful de pe ce ai mai bun ca zălog. De nu, timpul acoperă totul cu același văl.”

„Sunt ciudate drumurile inimii, doamnă, dar ea, doar ea, hotărăște cărui loc vrea să-i aparțină.”

„Cărțile sunt cea mai bună companie, nu credeți? Cuvintele înțelepte, frumoase, pe care le culegem din ele ne fac mai buni. Iată deosebirea dintre unul care a citit și unul care nu a pus niciodată mâna pe o carte: primul poate spune că a scotocit într-o mulțime de suflete diferite, în timp ce al doilea nu a ieșit niciodată din el însuși, bietul.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea, de Agnes Martin-Lugand

Eu, o mare iubitoare de cărţi şi cafea, nu aveam cum să ratez titlul ăsta, nu-i aşa?! Oamenii fericiţi citesc...

Închide