Povestea curcubeului

Cu mult timp in urma, la inceputul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea ca era cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai importanta, cea mai folositoare, cea mai iubita.

Verdele spuse: „Uitati-va la iarba, frunze si copaci. In mod evident vedeti si voi ca sunt cea mai importanta culoare. Sunt culoarea vietii si a sperantei. Uitati-va in jur si o sa vedeti ca sunt peste tot”.

Albastrul l-a intrerupt si exclama: „Ganditi-va la cer si la mare. Apa sta la baza vietii si fara mine nu ar exista cerul albastru. Fara mine nu ar exista nimic!”

Galbenul rase: „Eu sunt luminos si cald, iar tu esti atat de serios. De fiecare data cand te uiti la o narcisa galbena sau la o floarea-soarelui zambesti. Soarele, luna si stelele sunt galbene, frumusetea mea este atat de evidenta incat oricine ma vede ramane uimit.”

Portocaliul incepu sa se laude: ” Eu sunt culoarea mancarurilor sanatoase ce dau putere. Morcovul, portocala si dovleacul au multe vitamine. Si atunci cand portocaliul umple cerul, la rasarit sau la apus, frumusetea mea este atat de evidenta incat toti cei ce ma vad se opresc sa ma priveasca cu admiratie si uimire.”

Ei bine, rosul incepu sa strige: „Eu sunt conducatorul intregii vieti. Sangele este rosu si sangele inseamna viata. Eu sunt culoarea pasiunii si a iubirii.”

Violetul se ridica in picioare si era foarte inalt. El vorbi dand foarte multa importanta spuselor sale: „Eu sunt culoarea imperiala si a regilor. Oamenii puternici intotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii si a intelepciunii.”

La sfarsit, cu o voce joasa si timida, Indigoul spuse: „Cu greu ma observati, insa desi sunt tacut, fara mine nu ati fi nimic. Aveti nevoie de mine pentru echilibru si contrast si pentru liniste interioara.”

Argumentarile au continuat, fiecare culoare in parte laudandu-se, ridicandu-se in slavi si certandu-se. Fiecare in parte considera ca este perfectiunea intruchipata. In timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Incepu sa tune si sa ploua cu galeata. Culorile tremurara de frica si se stransera in brate pentru a se linisti si proteja una pe alta.

Apoi ploaia incepu sa vorbeasca: „Voi, culorilor, sunteti atat de nesabuite. Va certati care este cea mai buna, fiecare incercand sa fie deasupra celorlate. Nu intelegeti ca fiecare in parte ati fost facute cu un scop special, fiecare este unica si diferita? Luati-va de maini si urmati-ma!”
Facand ce le spuse ploaia, culorile se apropiara si se luara de maini. “De acum incolo”, zise ploaia, “cand ploua, fiecare dintre voi se va intinde de-a lungul cerului intr-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al pacii si al sperantei.”

Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul cerului.
Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special.
Lasati culorile curcubeului sa va reaminteasca sa va apreciati pe voi insiva si pe cei din jur!

* autor necunoscut

 


Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

6 Comments

  1. Frumos spus. Fiecare este unic si special in felul sau, iar noi, oameni ar trebui sa fim constienti de asta.

  2. Bună.

    Pe undeva da, ai dreptate vizavi de semnificaţia curcubeului. Totuşi, permite-mi să spun mai exact ce reprezintă el.

    După ce apele potopului din cartea Genezei s-au retras şi Dumnezeu a binecuvântat pe Noe, El a făcut un legământ cu acesta, spunându-i că niciodată nu va mai trece vreun potop peste pământ ca să nimicească pe oameni sau pe vieţuitoarele de pe el. Ca semn de aducere aminte al acestui legământ, Dumnezeu a lăsat curcubeul din nori.
    Din această, cauză după o ploaie bună sau o furtună după care apare un curcubeu (sau două, după caz) îmi aduc aminte de a promis Tatăl meu. :)

    Eu cred că e CU MULT mai important şi mai de folos unui om să îşi aducă aminte de Făcătorul lui şi de bunătatea prin care i-a făgăduit această promisiune, decât să se gândească mai întâi la el însuşi şi la cât de bunar fi – pentru că prin dragostea şi harul Tatălui încă mai respirăm şi călcăm pe pământul Lui.

    *Geneza, capitolul 9, versetele 1 la 17

  3. Da…fiecare dintre noi are ceva special…..

  4. Stiu ca Povestea Curcubeului este autor necunoscut, dar cautand pe net, am ajuns ca si sursa la tine.
    Pot sa folosesc aceasta poveste pe blogul meu? ca si sursa sa mentionez blogul tau?
    Multumesc

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Fă-ţi timp pentru lucrurile care conteaza pentru tine!

Sunt lucruri care îmi plac la nebunie şi pe care le fac ori de câte ori am ocazia… Îmi place...

Închide