Povestea lui Jun Do, de Adam Johnson

Povestea-luiu-Jun-Do

 „Pak Jun Do are un tată autoritar, director al unui orfelinat în Coreea de Nord. Pe măsură ce crește printre orfanii nevoiți să muncească pentru supraviețuire, Jun Do își arată loialitatea față de conducătorii poporului și ascuțimea instinctelor. Din postura lui de „cetatean umil al celei mai mari națiuni între natiuni”, micul ambițios urcă în ierarhie; devine soldat, folosit pentru luptă în întunericul tunelelor, apoi un soi de răpitor profesionist, specializat în dispariția japonezilor de pe plaje; înclinația lui spre limbi străine îl propulsează spre meseria de transmisionist, cu misiunea de a intercepta mesajele americanilor. Trece prin tot felul de momente atroce și vede lucruri terifiante.
Cu vremea, scopul supraviețuirii e lăsat în urmă și tânărul Jun Do ajunge pe tărâmul detestat, America, cu o misiune de care atîrnă viitorul sau: va urma fie un drum luminos, alături de elită mărețului stat, fie dispariția într-o mină din care nimeni nu s-a mai întors.”

Dacă această carte ți-a stârnit cumva curiozitatea și ai luat hotărârea să te apuci de citit, înarmează-te cu multă răbdare pentru că nu te așteaptă o lectură ușoară cam din nici un punct de vedere. Este o carte grea, dură, care necesită multă concentrare. Nu se citește repede și se digeră destul de greu. Iar dacă nu ești familiarizat cu situația politică sau socială din Coreea de Nord cu atât mai mult. Eu am făcut „cunoștință” cu Coreea de Nord prin intermediul cărții Drumul către libertate, de Yeonmi Park. M-a șocat ce am descoperit în acea carte, însă teroarea și persecuția acestui popor a început cu mult înainte. În prezent, conducătorul „celei mai mari națiuni între națiuni” este Kim Jong-un. Înainte de el, Iubitul Conducător a fost Kim Jong-îl. În acea perioadă este plasată acțiunea romanului de față.

 Povestea lui Jun Do este împărțită în două părți – prima prezintă puțin copilăria lui, recrutarea ca răpitor de japonezi, urmată de poziția de spion pe un vas de pescuit, plecarea în America pe post de translator și detenția în închisoarea 33. Partea a doua prezintă situația lui Jun Do un an mai târziu, plecând pe fir înapoi pentru a afla ce s-a întâmplat cu el și cum a ajuns să fie Comandantul Ga. Parcursul acestui personaj este unul impresionant și complex. Mi s-a părut o figură interesantă acest Jun Do, un om care încearcă să-și găsească și să-și păstreze eul interior și demnitatea, supunandu-se în același timp regulilor absurde ale țării sale.

Jun Do trece prin toate statuturile posibile de-a lungul timpului…orfan, răufăcător, spion, parte din elită, deținut politic, comandant și condamnat. Asistă la lucruri îngrozitoare și este nevoit să facă lucruri îngrozitoare pentru a supraviețui. Atrocitătile descrise în carte sunt greu de imaginat. Nu știu câte dintre ele sunt reale și câte sunt ficțiune, insă la o simplă căutare pe Google găsesti mărturii ale unor oameni care au reușit să scape din acel iad ca să-și spună povestea. O parte din ele le-am regăsit și în carte, deci pot presupune că nici restul nu pot fi departe de adevăr.

Coreea de Nord este o țară a paradoxurilor. Republica Populară Democrată Coreeană este orice altceva numai democrată nu, iar Iubitul Conducător este oricum numai iubit nu. Un alt aspect pe care se insistă în carte este propaganda, care pare a fi chiar mecanismul principal cu ajutorul căruia funcționează acest stat. E incredibil cu câtă ușurință pot fi manipulați oamenii atunci când le este interzis accesul la orice altă formă de informație. Chestia asta m-a dus puțin cu gândul la distopia lui Orwell1984 - care, în cazul de față iată, este cât se poate de reală. Oamenii sunt spălați pe creier prin intermediul propagandei, pedepsiți și arestați pentru cele mai banale lucruri, trăind o viață întreagă fără să știe ce înseamnă termenul de intimitate sau personalitate proprie. Oamenii sunt marionetele statului, apărând și dispărând de la o zi la alta, ca și cum n-ar fi existat niciodată. În Coreea de Nord oamenii sunt doar forță de muncă și atât. Sunt infometați și folosiți în cele mai barbare moduri.

Dacă sunteți pasionați de ficțiunea istorică vă recomand acest roman. Dacă nu, s-ar putea să renunțați destul de ușor la lectură. Mie mi-a plăcut, dar depinde de gustul fiecăruia și de momentul ales.

 

Fragmente: 

 „Jun Do se gândea la toate definițiile populare ale iubirii-că înseamnă două mâini goale care strâng un tăciune aprins, pentru a-l păstra viu, că e o perlă care strălucește veșnic, chiar și în burta țiparului care înghite scoica, că iubirea e un urs care-ți dă să mănânci miere chiar din labele sale.”

„Oamenii fac anumite lucruri pentru a supraviețui, iar după ce supraviețuiesc nu mai pot să trăiască la gândul a ce au făcut.”

„Singura metodă de a scăpa de fantomele tale e să le găsești.”

„Pentru a supraviețui în lumea asta, trebuie să fii de multe ori un laș, dar măcar o dată un erou.”
„-Ai iubit-o?
-Încă o mai iubesc.
-Dar cum? Cum ai făcut-o să te iubească și ea, la rândul ei?
-Prin intimitate.
-Intimitate? Ce e aia?
-E atunci când doi oameni își împărtășesc totul, când nu există secrete între ei.”

„- Dă-mi voie să-ți povestesc despre Iubitul Conducător, zise ea. Când vrea să pierzi mai mult, îți dă mai mult, ca să ai ce pierde.”

„Și doar așa, ca să știi și tu: nu tu spui poveștile oamenilor, ci statul face asta. Dacă un cetățean face ceva demn de povestit, bun sau rău, atunci asta depinde de oamenii Iubitului Conducător. Sunt singurii care spun o poveste.”

„Astăzi, mâine… O zi nu înseamnă nimic. O zi e doar un băț de chibrit pe care-l aprinzi după ce înainte s-au stins alte zece mii de chibrituri.”

„Existau oameni care intrau în viața ta și te costau totul.”

„În Coreea de Nord, nu te nășteai, erai creat.”

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso

"Scriitor faimos și tată singur, Raphael este bântuit de îndoieli. Curând, el și Anna, o femeie superbă și ambițioasă, de...

Închide