Primul an din viaţa bebeluşului

dsc_9619

Ehei, iată că a trecut primul an. Greu, uşor, a trecut, aşa că m-am gândit să-l marchez cum se cuvine şi anume, făcând o retrospectivă a ceea ce a funcţionat sau nu în cazul nostru.

Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să dau de un articol de genul acesta, cu toate la un loc, în urmă cu mai bine de un an. Poate mi-ar fi fost mai uşor, însă sper ca acesta să le fie util viitoarelor mămici care îmi urmăresc blogul.

În primul rând, nu vă grăbiţi să cumpăraţi prea multe chestii dinainte. Cea mai utilă achiziţie ar fi pompa de sân – cea manuală. Pe mine chiar m-a ajutat şi am folosit-o destul de mult în primele trei luni. Cu privire la acest capitol – alăptarea – vă recomand să apelaţi la un consultant în alăptare chiar dinainte de a naşte, ca să vă informaţi temeinic cu privire la acest aspect. Nu e atât de simplu pe cât pare, dimpotrivă. Există o mulţime de cârcotaşi, mituri şi babisme complet eronate, care vă pot induce în eroare şi vă pot sabota acest proces natural, de altfel. Aşa cum spuneam, pompa este extrem de utilă şi e bine să o aveţi în bagajul pentru maternitate. În spitalele din România nu se încurajează foarte mult alăptatul şi nici nu primeşti consiliere gratuită în sensul ăsta. E bine că totuşi există alternative, iar consultanţii în alăptare sunt o investiţie pe termen lung în startul în viaţă pe care i-l oferi copilului tău.

Pătuţul. Nu am investit mulţi bani în el, însă s-a dovedit complet inutil. Poate peste câţiva ani va fi folositor. După 9 luni de convieţuit cu tine, bebeluşul are nevoie de căldura ta. Să-l laşi să doarmă singur în pătuţ mi se pare acum o cruzime. Nu găsesc absolut nici un motiv pro pentru asta. Nu e nimic mai frumos decât să adormi cu el în braţe şi să te trezeşti cu el lângă tine. Dacă el doarme la el în pătuţ ratezi multe dimineţi magice. Cârcotaşi există şi când vine vorba de asta. Ţi se va spune că nu o să mai ai viaţă intimă, că viaţa de cuplu va avea de suferit, că se va învaţa răsfăţat, că se va dezobisnui greu etc. Le pot demonta pe fiecare în parte cu contraargumente, dar nu ma mai lungesc cu asta acum. Ideea este următoarea: citiţi despre co-sleeping, cântăriţi beneficiile şi „riscurile” şi apoi hotărâţi dacă este într-adevăr nevoie de un pătuţ pentru bebe. Eventual, schimbaţi patul vostru cu unul mai mare, ca să aveţi loc toţi 3! :D

Balansoarul. Ne-a ajutat şi nu ne-a ajutat. Poate l-am luat noi prea târziu sau poate pur şi simplu Eva nu s-a simţit bine în el. Cert este că stătea puţin timp în el, după care începea să plângă. Exclus balasoar electric. Investiţie prea mare pentru un timp prea scurt. Tot braţele mamei sunt cel mai bun şi eficient leagăn din lume!

Suzeta. A fost un ajutor de scurtă durată, dar într-un fel mă bucur că a fost aşa. Dacă nu le place din prima, nu insistaţi cu ea. Se poate trăi şi fără!

Salteaua cu activităţi. Din nou, cred ca am luat-o noi prea târziu (pe la 4 luni). După 10-15 minute îşi pierdea complet interesul. Nu recomand.

Căruţul. Ei, la noi capitolul ăsta a fost tare anevoios. Personal, preţurile la caruturile pentru copii mi se par de-a dreptul exorbitante. Unele dintre ele sunt cât o maşină second-hand. Deci nu. Nu investiţi într-un căruţ deoarece puteţi avea surpiza să nu-i placă să stea în el. Eva a fost un astfel de copil. După ce am schimbat două tipuri de căruţ în speranţa că o să-i placă să fie plimbată, am ajuns la sistemele de purtare. Iniţial, din cauza problemelor cu spatele am exclus varianta, însă după eşecul cu carucioarele m-am informat mai bine şi am descoperit că baby wearing -ul e un capitol mai vast decât îmi imaginam eu. Sistemele ergonomice îşi merită toţi banii şi regret că nu m-am documentat mai bine înainte de a băga bani în două carucioare pe care se pune praful acum. Citiţi despre beneficiile purtării bebeluşului încă din primele zile de viaţă şi poate veţi avea norocul să nici nu aflaţi ce sunt ăia colici! Evei nu i-a plăcut plimbată, dar îi place să fie purtată.

Sterilizatorul. Dacă vă doriţi din tot sufletul să alăptaţi, o să reuşiţi şi nu o să aveţi nevoie de unul. Dar dacă totuşi nu mă credeţi, v-il vând eu pe al meu! :))

Premergător. Am exclus din start varianta. E mai greu, e adevărat, dar nu imposibil. Atâta timp cât nu ajută cu nimic copilul, nu îi găsesc utilitatea.

Suportul pentru stat în cadă (de la 6 luni). Ăsta da. Îl folosim şi acum şi ne este de mare ajutor.

Castronele speciale pentru diversificare. NU! Nu e nevoie să-i dai să mănânce din castroane speciale. Să zici mersi dacă merge totul ca pe roate şi îţi acceptă mâncarea din prima… Castroanele sunt cea mai mică grijă.

Ham. Nu am cumpărat. Am preferat să stau aplecată după ea şi să o ajut chiar eu să înveţe să meargă.

Jucării. Nu prea îi interesează. La un an, pentru Eva cele mai interesante jucării rămân mami şi tati. Apoi ce e prin sertare, coşul de gunoi, papucii de casă, mopul etc. Nu cumpăraţi prea multe jucării. Până la un an abia descoperă mediul înconjurător. Orice lucru din jur devine o jucărie. Iar tu, părintele eşti de departe preferata lui!

Cam astea ar fi cele mai importante aspecte pe care voiam să le punctez. Dacă am uitat ceva acum o să completez cu siguranţă pe parcurs. Sper ca această listă să vă fie de folos.

Toate cele bune şi… Copii fericiţi! ✌

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

3 Comments

  1. vi-l

  2. La multi ani fetitei voastre! Sa va traiasca, sa fie sanatoasa! Noi mai avem 3 lunite pana facem 1 anisor. Iti dau dreptate in mare parte la ceea ce ai scris aici. As vrea sa stiu despre suportul de stat in cada unde il gasesc si cum arata. Si inca o intrebare tu i-ai facut toate vaccinurile lui Eva pana acum? Iti multumesc si va urez un an nou plin de bucurii, sanatate si pace!

    • Multumim mult, asemenea! Iti trimit un email cu poza suportului si raspunsul la cealalta intrebare! :D :*

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Jurnalul unui an plin

Anul 2016 a trecut ca o fracţiune de secundă. Pentru mine a fost însă, unul extrem de intens. A fost...

Închide