Prințul nemilos / Regele malefic (vol 1 și 2 din seria Făpturile Văzduhului), de Holly Black

57194617_699929510422060_499001425141956608_n

Prințul nemilos (#1)

„Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor.  Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.”

Bun venit pe tărâmul zânelor! Când zic zâne presupun că vă gândiți și voi, ca și mine, tot la Tinker Bell sau, în orice caz, la niște ființe așa, diafane, cu aripi pudrate de magie, frumoase ca nimeni altele și…bune. Eh, ce să vezi… că zânele lui Holly Black sunt exact opusul acestei imagini. Zânele din Elfhame – Tărâmul Zânelor – au o înfățișare cel puțin ciudată, de om amestecat cu animal, au urechi ascuțite și blănoase, cozi, ochi complet negri și multe alte caracteristici, care nu m-aș fi gândit în veci să le atribui unei zâne. Pe lângă asta, marea majoritate a lor nu agreează oamenii și nu ratează nicio șansă de a-i umili. Zânele din Elfhame sunt ciudate, rele și răzbunătoare. Și totuși…lumea lor este fermecătoare! Ele sunt fermecătoare, atât prin înfățișarea lor neobișnuită, cât și prin fascinația pe care o exercită asupra oamenilor. Din lumea mea m-am mutat în lumea lor, am absorbit magia și m-am lăsat purtată de frumusețea descrierilor.

 „Firește că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic. Părul lui Valerian lucește precum aurul lustruit. Brațele și picioarele Nicasiei sunt lungi și au o formă perfectă, buzele îi sunt rozalii precum coralul și părul, de culoarea celor mai adânci și mai reci cotloane ale mării. Locke, cel cu ochii de vulpe, care așteaptă în tăcere în spatele lui Valerian, are bărbia la fel de ascuțită ca vârfurile urechilor. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalți, cu părul lui negru și irizat, ca pana corbului, și pomeții suficient de pronunțați încât să poată sfâșia inima unei fete. Pe el îl urăsc mai mult decât pe toți ceilalți. Îl urăsc atât de mult, încă uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.” 

„Tărâmul Zânelor o fi frumos, dar frumusețea lui e ca leșul unui cerb auriu, sub pielea căruia mișună viermi, care sunt gata să scoată capul în orice clipă.”

Jude a trăit vreme de 10 ani printre zâne, le-a învățat stilul de viață, obiceiurile, comportamentul. De fapt, ea consideră că Elfhame este casa ei. Și totuși…nu e una de-a lor. Nu este privită ca una de-a lor, iar prințul Cardan parcă trăiește pentru a o umili și a-i reaminti acest lucru.

 „Sunt slabă. Sunt fragilă. Sunt muritoare. Asta urăsc cel mai mult. Chiar dacă, prin cine știe ce minune, aș reuși să fiu mai bună decât ei, nu voi fi niciodată una de-a lor.” 

Jude are două surori – una geamănă, Taryn și una zână, Vivi. În urmă cu 10 ani, adevăratul tată al lui Vivi, Madoc, vine să-și recupereze fiica, îi omoară părinții lui Jude și le ia pe toate trei pe Tărâmul zânelor.  Deși la început Jude l-a urât pe Madoc, cu timpul, sentimentele ei au devenit din ce în ce mai contradictorii. Uneori îl admira, îi căuta aprobarea, își dorea să se ridice la înălțimea așteptărilor lui,  alteori își dorea doar să îl urască.

 „Am fost crescută de bărbatul care mi-a ucis părinții, într-o lume plină de monștri. Trăiesc cu această spaimă, o las să-mi pătrundă în oase și o ignor. Dacă nu m-aș preface că nu mi-e teamă, m-aș ascunde pe vecie în conacul lui Madoc, sub plapumile mele umplute cu puf de bufniță. Aș zăcea acolo și aș țipa până când n-ar mai rămâne nimic din mine. Refuz să fac așa ceva. Nu am să fac așa ceva.
Nicasia se înșală în privința mea. Nu-mi doresc să mă descurc la turneu la fel de bine ca o zână. Vreau să câștig. Nu tânjesc să devin egală cu ei. În inima mea, tânjesc să-i întrec.”

Viața în Elfhame e periculoasă, dar Jude își dorește să trăiască acolo, să demonstreze că este puternică, diferită. Ambiția ei, aceea de a deveni cavaler la curtea regelui, o determină să încheie alianțe periculoase, alianțe care o obligă să ia decizii forțate și să facă anumite compromisuri. În Tărâmul Zânelor se aproprie încoronarea unui nou rege, iar Jude, prin alianța pe care o face nimerește în mijlocul comploturilor și a trădărilor. Vor fi multe răsturnări de situații, multe întâmplări neprevăzute. Ura și disprețul dintre Jude și Cardan, unul dintre fiii regelui Eldred, devine din ce în ce mai puternică și mai contradictorie pe parcurs. Niciodată nu poți fi sigur de ceea ce urmează să se întâmple, de cum va evolua interacțiunea dintre ei doi. Amândoi sunt imprevizibili, se atrag și se resping unul pe altul ca doi magneți.

Prințul Nemilos mi-a plăcut foarte foarte mult în special prin prisma personajelor. Multe, interesante. Și cele principale și cele secundare s-au făcut remarcate prin ceva. Și cele pozitive și cele negative au avut puncte forte și puncte slabe. Au avut calități, o mulțime de defecte și de slăbiciuni. Te fac să le iubești și să le urăști pentru aroganța și pentru răutatea lor. Jocurile de putere, trădările, neprevăzutul fac din acest roman unul greu de lăsat din mână.

Fragmente:

 „Dorințele sunt lucruri ciudate. Imediat ce sunt îndeplinite, se preschimbă. Dacă primim fir de aur, ne dorim și acul de aur.”

„Numai viețile noastre ne aparțin cu adevărat, sunt singura noastră monedă. Avem dreptul să cumpărăm ce vrem cu ea.”

„Ambiția are următorul aspect ciudat: te poți molipsi de ea ca de o febră, dar nu e ușor de lepădat.”

 

Regele Malefic (#2)

„După ce și-a trădat familia şi l-a păcălit pe Cardan să devină regele ei marionetă peste regatul Elfhame, Jude descoperă că este mult mai ușor să câștigi puterea decât să o păstrezi. Politica de la curtea zânelor, cu alianţele ei mereu schimbătoare, este foarte complicată, iar Cardan se dovedește a fi mult mai greu de controlat decât şi-a imaginat Jude. Mai ales că face tot ce îi stă în putere ca să o umilească și să-i submineze planurile, chiar dacă fascinaţia lui pentru ea rămâne neștirbită.
Când devine limpede că un apropiat are de gând să o trădeze, punând în pericol viața ei şi a celor pe care îi iubeşte, Jude trebuie să găsească trădătorul și să-și înfrunte propriile sentimente complicate pentru Cardan, pentru a-și menţine puterea, ca muritoare într-o lume a zânelor.”

57221317_647873288992815_4144557584243752960_n

  „E mult mai ușor să obții puterea decât să o păstrezi.”

După 5 luni de la întâmplările din Prințul Nemilos pășești la curtea regală, condusă de noul rege-Cardan. Jude, este acum Seneșal, Maestră a spionilor și Făuritoare de regi. Nu mai e nici pe departe adolescenta ambițioasă care aspira la titlul de cavaler și este și ea conștientă de asta. S-a schimbat. Uneori tânjește după Jude, cea de odinioară, dar rolul pe care îl joacă acum o acaparează complet, nu se mai poate întoarce înapoi. Ea conduce de fapt Elfhame, Cardan fiind doar o marionetă, însă adesea ajungi să nu mai știi cine este papușarul și cine este păpușa. Jocul de putere dintre Jude și Cardan devine tot mai intens, urcând o pantă foarte alunecoasă, pavată cu manipulare și dorință. Este imposibil să nu adori „chimia” dintre cele două personaje. Încă nu este clar în ce parte se înclină balanța, dar atracția toxică dintre ei doi parcă scoate scântei. Nu se iubesc, dar nici nu se urăsc pe de-a-ntregul. Se mint, se înșală, se ironizează și își pun bețe-n roate reciproc. Refuză să-și accepte sentimentele, lucru care îi determină pe amândoi să ia decizii extrem de proaste, doar ca să-și demonstreze unul altuia cine deține de fapt puterea.

„Puterea e infecțioasă. Puterea e lacomă.”

page

Cardan este un personaj minunat construit. Un rege cu adevărat malefic. O pisică superbă și șireată, care toarce pe lângă tine înainte de a-și scoate ghearele și a te zgâria până la suflet. E periculos. Periculos de atrăgător. Te gândești că ești Jude și îți dai seama că n-ai nicio șansa să-i reziști. Ești un șoricel în ghearele unei pisici foarte pricepute. Cardan reușește să te surprindă aproape de fiecare dată. Nu am mai întâlnit de multă vreme un personaj atât de imprevizibil. Uneori e dureros de sincer, alteori este enervant de înșelător.

Povestea continuă așadar în același ritm alert, dar parcă devine un pic mai întunecată, mai brutală, mai periculoasă. Te prinde în mreje, te sufocă, te obsedează, iar finalul te ia complet prin surprindere. Când crezi că ajungi să cunoști bine personajele, are grijă Cardan să îți demonstreze că nu știi nimic. Finalul Regelui Malefic m-a dus cu gândul la deja celebra replică din GoT: „You know nothing, Jon Snow!” Așa și noi, muritorii de rând, care s-au lăsat fermecați de zânele din Elfhame…

P.S. V-am mai spus cât de minunat e Cardan?

Cele două volume fac parte din seria „Făpturile văzduhului”. Până la anul, când va apărea și The Queen of Nothing, visăm, așteptăm, complotăm și tânjim. Deci da, se pare că am devenit și eu obsedată de zâne. Simona e de vină!

Dacă v-am ispitit la rândul meu, apelați cu încredere la Libris.

Rating Goodreads: 5/5*

Iustina Dinulescu

56938113_334437490434156_1089772913986371584_n

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Ceva în apă, de Catherine Steadman

<<Exemplar citit în avanpremieră >> "Ești în luna de miere perfectă în Bora Bora, alături de bărbatul pe care îl...

Închide