Renunțare…

892a5239774d7875fd2d7e918a31c02e

Sunt momente în viaţă când trebuie şi e mai bine să renunţi.
Să renunţi la o iubire care îţi face mai mult rău decât bine. O iubire ce ştie doar să rănească şi să doară. O iubire… bolnavă. Să renunţi, dar nu înainte de a lupta. Totuşi, o bătălie în care doar unul din doi alege să lupte e o bătălie pierdută din start. Unul, nu e niciodată suficient când vine vorba de DOI.
În orice luptă dreaptă trebuie să ştii când e cazul să te retragi. Şi cu inima făcută zob să pleci. Oricât de crunt ar durea sau cât de greu îţi va fi să iei decizia de a pleca din locul unde nu mai e loc pentru tine şi pentru iubirea ta, trebuie să o faci. Spre binele tău.

Nu cerşi iubire, nu deveni disperat şi nu gravita în jurul celui care nu te mai vrea. Pentru că dacă nu te mai vrea, nu te vrea şi pace. Nu îl sili să te accepte doar pentru că nu ai puterea de a lua tu „decizia”.
În final, e posibil să nu mai rămână loc nici de un amărât de „bună ziua”…
Fiecare om are o limită de suportabilitate. Iar atunci când o depăşeşti, nu faci decât să îţi calci în picioare propria inimă. Și ce poate fi mai dureros decât asta?!

Am renunţat atunci când m-am simţit în plus, am renunţat atunci când sentimentul de care mă agăţasem dispăruse, nu ştiu când, nu ştiu cum, nu ştiu din vina cui. Am renunţat pentru mine. Am renunţat pentru a mă putea vindeca şi a putea să o iau de la capăt. Am renunţat pentru că m-am simţit mai bine singură eu cu mine decât singură eu alături de altcineva.
Am renunţat nu pentru că nu am iubit suficient sau pentru că am fost atât de slabă încât să nu pot continua lupta.
Am renunţat pentru că am fost suficient de puternică să lupt cu toate armele până m-am convins că victoria o voi avea doar distantandu-mă.
Am renunţat la o iubire care îmi făcea rău, pentru a găsi o iubire care îmi face bine.

Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. cine reuseste sa renunte cu adevarat…cand generatia te obliga sa iti faci din trecut, prezent.

  2. Foarte frumos scris! Foarte bine ai facut si foarte constructiv pt „noi” ceilalti! Am ajuns si eu la exact aceiasi concluzie..dupa ce bineinteles am „muscato” si m-am calcat in piciaore inima. Dar nu mi pare rau, deloc chiar…pentru ca toate acele clipe..toate acele teste…au avut un rost..si anume acela de a ma creea pe MINE…cel de astazi! Este foarte important sa stii cand sa pui punct..dar se poate invata. Totul este posibil dar intai de toate trebuie sa stii cine esti TU si ce VREI! Pe urma daca avem grija sa nu gresim cu greseli vechi…o sa reusim…

    Ever tried..ever failed..no matter..try again..fail again…fail better!

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Care-i treaba cu egoismul…

Nu e nicio treabă. Doar că, după umila mea părere, este atârnat într-un cui ruginit la categoria greșită. De ce...

Închide