Rețeaua Alice, de Kate Quinn

67351031_1166485200227373_7738999363325657088_n

„1947. În haosul de după al Doilea Război Mondial, Charlie St. Clair, o studentă americană însărcinată, necăsătorită și pe punctul de a fi alungată de propria familie, nutrește speranța disperată că verișoara ei iubită, Rose, care a dispărut în Franța ocupată de naziști în timpul războiului, ar putea să fie încă în viață. Prin urmare, când părinții o trimit în Europa ca să-și rezolve „mica problema“, Charlie fuge și se îndreaptă spre Londra, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu verișoara ei.

1915. La un an de la începutul Marelui Război, Eve Gardiner arde de nerăbdare să se alăture luptei împotriva germanilor și primește această șansă atunci când este recrutată să lucreze ca spioană. Trimisă în Franța ocupată de inamic, ea se alătură fascinantei Lili, „regina spionilor“, conducătoarea unei vaste rețele de agenți secreți chiar sub nasul inamicului. Treizeci de ani mai târziu, bântuită de trădarea care, în cele din urmă, a destrămat Rețeaua Alice, Eve își petrece zilele izolată în casa ei din Londra, înecându-și amintirile în alcool. Până când o tânără americancă dă buzna pronunțând un nume pe care Eve nu l-a mai auzit de zeci de ani și pornesc împreună într-o misiune al cărei scop este acela de a descoperi adevărul… indiferent care ar fi acesta.”

În marile războaie, femeile nu au luptat în tranșee, dar unele dintre ele și-au servit țara obținând informații de la inamic. Unii dintre cei mai buni spioni au fost femei, dar despre ele nu se scrie în istoria pe care o învață toată lumea. Pierderea lor, sacrificiul lor par mărunte pe lângă marile pierderi de vieți omenești care s-au contabilizat. Despre astfel de femei aflăm din cărți precum aceasta, de la oameni care au găsit un fragment de istorie despre care nu s-a mai vorbit și îl aduc în atenția publicului larg îmbinând istoria cu ficțiunea.

Personajul istoric de la care a pornit autoarea este o femeie pe nume Louise de Bettignies, cea mai cunoscută și apreciată spioană din timpul Primului Război Mondial. Louise a fost cunoscută sub numele de Alice Dubois și conducea cea mai mare rețea de spionaj din Franța. O femeie extrem de curajoasă și de ingenioasă, care a stârnit admirația tuturor celor cu care a avut legătură.

 „Tinerele din anii 30′ și 40′, care s-au înscris în Direcția de Operațiuni Speciale, pentru a deveni spioni împotriva naziștilor, au fost însuflețite de cărțile și poveștile despre femei precum Louise de Bettignies, și nu de farmecele ei feminine. Au fost însuflețite de curajul, rezistența și ambiția de neclintit, așa cum îmi imaginez că Charlie a fost însuflețită de calitățile lui Eve. Asemenea femei au fost, cu adevărat, fleurs du mal – prin voință de fier, tenacitate și fler, au răzbit într-un mediu infernal și i-au inspirat și pe alții să le urmeze exemplul.” 

În jurul poveștii lui Louise se țes însă alte povești, la fel de dramatice. Ea nu este personajul principal al romanului, dar eu am privit-o ca pe rotița care pornește întreg mecanismul.  Romanul este structurat în două perspective, în planuri temporale diferite. În primul o cunoaștem pe Charlie St. Clair, o tânără de 19 ani, singură și însărcinată, care ia hotărârea de a-și căuta verișoara dispărută în timpul războiului (al doilea). E anul 1947, iar Charlie este bântuită de amintirile fericite petrecute alături de verișoara ei Rose. Incertitudinea de a nu știi ce s-a întâmplat cu aceasta o împinge să ia decizia impulsivă de a pleca pe urmele ei, ghidandu-se după puținele informații de care reușise să facă rost. Indiciile o conduc către o bătrână din Londra, Eve Gardiner, care nu este nicidecum atât de săritoare precum spera Charlie. Alături de Eve călătorim în trecut, în anul 1915, în plin război, an în care Eve devine spioană și este trimisă în misiune sub aripa lui Alice Dubois. Cele două planuri se succed foarte frumos, iar cele două povești ajung să aibă într-adevăr puncte comune, chiar dacă se petrec la 30 de ani distanță una de cealaltă. Autoarea a îmbinat cu succes faptele și personajele istorice reale cu cele fictive, astfel încât la final, după ce afli cine a fost real și cine nu, îți dai seama ce treabă bună a făcut.

Personajele sunt convingătoare, poveștile lor de asemenea. Mi-a plăcut enorm personajul Eve, am suferit alături de ea și am privit din culise viața unei femei spion în timpul războiului. Deși este un personaj fictiv, unele experiențe trăite de ea au fost inspirate din viețile unor persoane adevărate. M-am cutremurat și am admirat din suflet curajul tuturor acelor femei eroine. Nu au luptat cu săbii, nu au aruncat grenade. Armele lor au fost cuvântul, vorba dulce, curajul.

Charlie a plecat în căutarea lui Rose fiind o tânără dezorientată, care fugea de ea însăși și de responsabilitatea propriilor alegeri în viață. După 2 luni petrecute în preajma unei femei ca Eve și după ce adevărul dispariției lui Rose o lovește în plin, Charlie își găsește curajul de a fi ea însăși și de a-și asuma greșelile din trecut. Mi-a plăcut parcursul ei.

Tânjeam de ceva vreme după un astfel de roman, care să mă facă să mă gândesc într-una la el atunci când nu pot citi, care să mă rupă de prezent și să mă trimită „la luptă”, care să mă emoționeze și să mă înduioșeze până aproape de lacrimi.

Mă gândeam ce diferență colosală este între femeile de astăzi și cele de atunci. Cât de diferite sunt viețile noastre, cât de norocoase suntem. Și totuși, ceva am pierdut în tot acest proces al timpului. Poate gramul ăla în plus de demnitate sau de curaj. Curajul de a crede în idealuri care nu aduc beneficii doar propriei persoane, care presupun sacrificiu de sine în toate modurile posibile.

Rețeaua Alice a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon. Recomand din suflet tuturor pasionaților de ficțiune istorică și nu numai.

Rating Goodreads: 5/5*

Iustina Dinulescu

~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~

Fragmente:

 „Viața nu e o ecuație matematică, Charlotte, mi-a replicat mama.
Dacă era, eu m-aș fi descurcat mult mai bine. De multe ori regretam că nu reușesc să îi înțeleg pe oameni la fel de ușor pe cât înțeleg aritmetica: să-i aduc pe toți la un numitor comun și să rezolv problema. Cifrele nu mint; există întotdeauna o soluție, iar soluția este corectă sau greșită. Simplu. În viață însă, nimic nu e simplu, iar răspunsul nu poate fi descoperit prin calcule.”

„Speranța e un sentiment atât de dureros, mult mai dureros decât furia.”

„Sunt două tipuri de flori, când vine vorba de femei, a zis Eve. Cele care stau cuminți, protejate într-o vază frumoasă, și cele care supraviețuiesc în orice condiții…chiar și în ghearele răului.”

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Orașul fetelor, de Elizabeth Gilbert

 "În 1940, Vivian Morris are 19 ani și tocmai a fost dată afară de la Vassar College după o evoluție...

Închide