Scris pe trup, de Jeanette Winterson

scris_pe_trup

Dacă m-ați întreba de ce urmează să vă povestesc mai exact despre această carte nu aș putea să vă răspund concret. Este genul de carte pe care o citești din curiozitate și pe care nu mai simți nevoia să o citești încă o dată.
Pe la jumătatea acestui roman am vrut să renunț, dar tot curiozitatea m-a determinat să o citesc până la final. Și deși o găsesc în continuare ciudată, atât prin modul în care este scrisă, cât și prin povestea în sine, vreau să vă împărtășesc câteva fragmente care mi-au plăcut:

„De ce măsura iubirii este pierderea ei?

De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare dată, cel pe care așteptăm să-l auzim? „Te iubesc” sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit și totuși când le spui tu și când le spun eu suntem ca niște sălbatici care au dat peste două cuvinte și au început să le venereze. Le-am venerat și eu, la rândul meu, însă acum sunt o ființă solitară, aflată pe o stâncă tăiată din propriu-mi trup.

În tăcere e mult mai greu să faci față întrebărilor importante, celor cu mai mult de un răspuns, celor fără de răspuns. Odată puse, ele nu se evaporă lăsându-ți mintea pradă unor fantasme mai senine. Odată rostite, ele capătă și dimensiune și consistență materială, îți pun piedică pe trepte și te trezesc în toiul nopții. O gaură neagră ce devorează tot ce o înconjoară, și nici măcar lumina nu resuseste să scape. Atunci e mai bine să nu pui întrebări? E mai bine să fii un porc mulțumit decât un Socrate nefericit?

Recent aflasem că A TE ÎNDRĂGOSTI se poate scrie și A FACE ECHILIBRISTICĂ MORTALĂ LEGAT LA OCHI. Mă săturasem să mă chinui să-mi mențin echilibrul pe o scândură subțire; e destul să-ți alunece piciorul o singură dată și cazi ca un bolovan în marea fără fund.

Câteodată, cel mai bun sfetnic îți ești tu însuți.

Nu-ți dai niciodată inima cu totul, o împrumuți doar, din când în când. Dacă nu ar fi așa, atunci cum ai putea să ți-o iei înapoi fără să ceri voie nimănui?

E ușor să înșeli. Infidelitatea nu e un motiv de laudă. La început, nu te costă nimic să iei din încrederea pe care cineva și-a pus-o în tine. Scapi neprins, mai iei puțin și încă puțin, până când nu mai ai din ce lua. Straniu, mâinile ar trebui să-ți fie pline având în vedere cât ai luat, însă atunci când le deschizi, în ele nu se află nimic.

Dragostea nu e ceva ce poți negocia. Iubirea e singurul lucru mai puternic decât dorința și unicul motiv logic pentru care poți rezista tentației.

Oamenii știu de obicei motivul precis pentru care sunt fericiți. Doar rareori știu însă de ce sunt triști.
Tristețea e un gol. Un spațiu fără aer, un loc mort și sufocant, locuința celui trist. Tristețea e un bloc de închiriat, cu camere ca niște cuști de găini, îți clocești propria mizerie, stai în propriul jeg. Tristețea e un drum pe care nu ai unde să întorci și să te oprești.

Grăbește-te, se face târziu. Nu știu dacă e un final fericit, dar în fața noastră se întinde un câmp deschis, nesfârșit.”

O găsiți aici: http://bit.ly/1e8hGSW

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Am citit si eu cartea si mi-a placut, desi finalul este trist. Confundasem autorul, credeam ca e de Anais Nin scrisa. Cartile lui AN mi-au placut ff mult.
    Acum am inceput ” Adultery” de Coehlo
    Ce vroiam de fapt sa spun, se refera la unul din citatele din carte ” oamenii stiu de obicei motivul precis pt. care sunt fericiti. Dar rareori stiu insa de ce sunt tristi”

    Mie mi se pare ca este exact invers. Si am mai auzit asta de la mai multe persoane. Multi oameni pot spune mai repede, ce nu le place, decat ce le place.
    Sa fii fericit insumenaza o multitudine de stari sau situatii. Fericit te poate face si un cuvant, un mic gest, sa stai intins pe o pajiste verde samd … sunt asa multe lucruri, care iti pot face placere si daca viata ar curge cum ne dorim si am realiza ceea ce ne dorim … am fi fericiti … e atat de greu insa sa le ai pe toate, in ordinea care iti place, in masura care iti place, in momentul care iti convine.

    la pol opus, stii insa sigur. Asta nu imi place, asta ma deranjeaza, nu doresc lucrul asta pt. ca ma face nefericit si atunci incerci voit sa il ocolesti, sa nu mai ai parte de el, sa il scoti din viata ta.

    cel putin asa vad eu lucrurile
    :)

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Tadam!

Astăzi m-am apucat să-mi fac puțină ordine printre lucruri.  Cerceii mei erau încurcați ca vai de lume în cutie. M-am...

Închide