Scrisoare pentru două iubiri, de Kathryn Hughes

scrisoare-pentru-doua-iubiri_1_fullsize

„Tina Craig își dorește foarte mult să scape de soțul său violent. Muncește tot timpul că să adune bani și să-l poată părăsi. Face voluntariat într-un magazin de vechituri doar ca să evite să se întoarcă într-o casă tristă. Într-o zi, în timp ce sortează haine, dă peste o scrisoare veche ascunsă în buzunarul unui costum uzat. O deschide și o citește – o hotărâre care-i va schimba viața pentru totdeauna.
Billy Stirling știe că a greșit, dar speră să repare lucrurile. Pe 4 septembrie 1939, începe să scrie scrisoarea care speră că-i va schimba viitorul. Și așa se intampla… dar într-un fel pe care Billy nu și l-ar fi imaginat niciodată. E timpul să deschizi Scrisoarea. „

Hei, v-am mai spus că am o „chestie” pentru scrisori și pentru cărțile a căror acțiune pleacă de la o scrisoare? Da? Nu? Vă mai spun o dată, ca să fiu sigură! Scrisorile mi se par ceva foarte intim, foarte romantic, foarte, foarte. Au un iz al unor timpuri de demult apuse, dar care m-au fascinat de când mă știu. Scrisorile sunt un lucru grozav, ce să mai!

Romanul acesta mi-a amintit cumva de Ultima scrisoare de dragoste și de Ce a lăsat în urma ei. De fapt, e un fel de combinație între cele două, deși poveștile sunt diferite, au totuși ceva în comun: farmecul. O scrisoare uitată în buzunarul unei haine vechi leagă două povești care nu au legătură una cu alta, le aduce într-un punct în care sunt nevoite să se întrepătrundă pentru a putea continua.

Scrisoarea pe care o găsește Tina este începutul unei noi vieți pentru ea. Personajul ei putea fi un pic mai bine construit, însă asta nu îl face neapărat mai puțin interesant. Tina este o femeie abuzată de soțul ei și este doar una dintre multele victime ale violenței domestice, una dintre multele femei care se amăgesc cu gândul că fiecare bătaie e ultima, care se agață cu disperare de ideea că în ciuda a tot călăul lor le iubește, care încearcă de fiecare dată să-i și să-și găsească scuze și explicații, care nu au suficient de multă încredere în ele însele că sunt puternice, că pot merge mai departe singure. Tinei îi era îngrozitor de frică de soțul său, îi era teamă că dacă îl va părăsi el se va răzbuna și va sfârși prin a o omorî în bătaie. Refuză orice ajutor și orice sfat, crezând și sperând de fiecare dată că într-un viitor apropiat Rick se va schimba, că va redeveni bărbatul de care s-a îndrăgostit. Cunosc personal un caz care a reușit să învingă acest obstacol imens creat de băutură+violență și asta doar pentru că el a conștientizat cu adevărat că are o problemă și a luat măsuri. Doar unul. În rest, toate mărturiile femeilor abuzate sunt cutremurătoare și tragice. S-au pierdut pe ele însele sau au pierdut ceva extrem de important ducând această povară. E trist, îngrozitor de trist și nu am putut să nu simt o revoltă cât casa înaintând în poveste.

Așadar, după ce găsește această scrisoare, Tina este extrem de intrigată și își propune să ducă scrisoarea celei căreia i-a fost destinată în urmă cu 40 de ani și care, după toate aparențele, nu a fost expediată niciodată. De ce? De ce nu a ajuns la Chrissie acea scrisoare care ar fi putut schimba totul?!

Scrisoarea este prima piesă din puzzle și încet, încet începem să dezlegăm misterul unei povești pe cât de tristă, pe atât de frumoasă. Chrissie și Billy au trăit o poveste de dragoste așa cum numai în anii de dinaintea războiului era posibilă: dulce, delicată, romantică. Dar ea nu a avut un final fericit pentru că destinul le-a fost împotrivă. Viața lui Chrissie fără Billy a fost una grea, iar la final nu poți să nu te întrebi cum ar fi fost dacă? Atât de mulți de dacă.

Spuneam că de la un moment dat poveștile celor două femei – Tina și Chrissie – se întrepătrund. Finalul nefericit al uneia aduce fericirea celeilalte. Pentru că așa e viața. Închide uși, dar deschide ferestre, aduce bucurii dar și tristețe cu o doză însemnată de ironie.

Scrisoare pentru două iubiri nu este o capodoperă a genului, dar este genul de carte pe care dacă începi să o citești nu mai poți să o închizi până nu o termini. E ușoară ca și stil, dar profundă prin subiectele atinse, prin ceea ce transmite – că fiecare timp își are timpul lui, că iubirea și violența se exclud reciproc, că oamenii sunt nemiloși uneori și că te pot distruge, că viața merge mai departe indiferent de durerea și de pierderile noastre și că forța de a continua chiar și atunci când ai impresia că ești pe fundul prăpastiei o găsești tot în tine.

Recomand cu drag. Mie mi-a plăcut mult!

O găsiți aici și aici.

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. Și mie mi-a plăcut! Mi s-a părut un pic stângace in dialoguri la început, dar apoi a mers bine.

    • Da, si eu am sesizat, dar am pus-o mai degraba pe seama traducerii… per total mi-a placut destul de mult!

Lasă un răspuns către ancasicartile Cancel reply

Citește articolul precedent:
Anul meu literar

2017 a fost anul în care am citit cel mai mult. Am citit foarte multe cărți bune, am descoperit autori de...

Închide