Scrisoare

Dragă cititorule,

Dacă tot mi s-a pus iarăși întrebarea „De ce azi scriu despre lucruri triste, iar mâine scriu despre cât de recunoscătoare îi sunt vieții”, am să răspund public ca să clarific o dată pentru totdeauna acest aspect. E o explicație cât se poate de simplă sau cât se poate de complicată. Sunt un om al extremelor.
Azi, fără absolut nici un motiv anume nu am fost în apele mele, am avut o stare de nestare, o agitație interioară de care nu am reușit nici până la ora asta să scap. Am scris despre asta, despre cum mi-am simțit sufletul. Da, nu a fost cea mai veselă postare.
Mâine sau peste 2 zile poate mă voi trezi cu o poftă nebună de viață și voi scrie despre cât de fericită sunt în clipa aceea. Poate mulți se vor regăsi, unii vor fi neutri, alții mă vor „condamna”. Pentru că și de am fost tristă și de am fost veselă, oamenii tot au găsit ceva în neregulă cu mine.
Oameni dragi, întotdeauna am scris ce am simțit. Niciodată nu m-am prefăcut că sunt fericită atunci când nu m-am simțit așa și nici invers.
Nu mă consider ciudată și nici anormală pentru faptul că trec oarecum rapid de la o stare la alta. M-am obișnuit cu mine astfel. Nu mi-e rușine cu ceea ce sunt.
Sunt un om cu griji cotidiene, cu probleme nerezolvate, cu decizii neluate, cu ocazii pierdute și cu multe speranțe. Mi s-ar părea ciudat să fiu doar fericită așa cum mi s-ar părea ciudat să fiu doar tristă.
Am nevoie de lacrimi la fel cum am nevoie de zâmbete.

Da, mărturisesc, sunt un om al extremelor.

Cu respect și prietenie,
Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

6 Comments

  1. Foarte frumos exprimate ideile tale, Iustina. Ti-am urmarit de cateva luni majoritatea postarilor si sunt de parere ca exprimi cu grija si pricepere ceea ce simt majoritatea dintre noi. Si ai tot dreptul sa fii trista sau fericita , in functie de cum decurg si evenimentele din viata ta. Sper sa ajung si eu candva sa scriu ca tine, deoarece si pentru mine este un mod de a exprima ceea ce simt fara a primi nimic inapoi,doar o liniste sufleteasca. Thumbs up for you!:)

  2. Buna! Am descoperit de curand blogul tau si m-am apucat sa-l citesc pe nerasuflate. Sunt o fana a blogurilor si in special cand gasesc persoane ale caror trairi sunt comparabile cu ale mele. Scrii foarte frumos, desi sunt convinsa ca stii asta deja. Felicitari. Si poate o sa ajungem sa ne citim cu placere blogurile. O seara frumoasa iti doresc!

  3. Foarte frumos, ma regasesc!

  4. Draga mea, am citit de curand ceva ce m-a imresionat. Era vorba despre o conversatie dintre un baiat si o fata, in care el ii cerea sa se descrie iar ea l-a pus sa-i intrebe pe altii. Iti suna cunoscut? Ei bine… n-ar trebui sa te intereseze ce spun altii sau ce parere au despre tine. Tu esti… TU! Cine te „vrea” te accepta cu bune, cu rele, cu zambete, cu lacrimi, cu probleme rezolvate sau nu… te vrea pe tine, si atat! Fa in continuare ceea ce faci, pentru tine, pentru sufletul tau. Sunt sute de ochi care te urmaresc si-ti apreciaza munca. Doi dintre ei, sunt ai mei! Te pup.

  5. Frumos Blogul,frumoase cuvinte,frumoase sentimente fie ele triste,vesele,calde,asezate ca dupa sufletul fiecaruia tinand cont de simturi,trairi,momente placute s-au neplacute din viata noastra de zi cu zii…Important e ca suntem Oameni,traim,si pe zii ce trecem intalnim oameni cu,caractere diferite,pareri diferite,povesti diferite…Dar o curioziate am si totodata un raspuns…Daca nu ar fii Dragostea cel mai frumos si mai dulce lucru din lume care ne condamna la suferinta…ar mai exista asemenea cuvinte?

    • Multumesc frumos pentru apreciere, Sorin! :)

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Cine sunt, ce vreau, ce simt

Nu, nu mă cunoști atât de bine încât să-mi spui ce se află în sufletul meu, încât să ai măcar...

Închide