Secretul soţului, de Liane Moriarty

792455

„Adevărul poate schimba totul.”

Încep această săptămână cu o recomandare pentru voi. Secretul soţului e genul de carte îţi trezeşte setimente contrarii şi la finalul căreia consideri că în cele din urmă şi-a meritat timpul alocat.

” Imaginează-ți că soțul tău ți-a scris o scrisoare pe care nu trebuie să o deschizi decât după moartea lui. Mai mult, imaginează-ți că acea scrisoare conține secretul lui cel mai întunecat și mai bine ascuns – ceva atât de teribil, încât poate să distrugă nu numai viața pe care ați construit-o împreună, ci și viețile altora. Imaginează-ți apoi că dai peste acea scrisoare în timp ce soțul tău este încă în viață…
Un roman tulburător despre secretele pe care alegem să nu le împărtășim cu partenerul nostru de viață.”

Subiectul cărţii e menit să-ți trezească numaidecât interesul. Secretele au dat întotdeauna naştere unor poveşti spumoase, tragice, dramatice etc. Curiozitatea umană dezgroapă până la urmă şi cele mai adânc îngropate secrete.

Romanul prezintă viaţa de zi cu zi a trei femei diferite, care aparent nu au nici o legătură una cu alta. Treptat, în jurul secretului păstrat de soţul Ceciliei, legăturile dintre ele încep să se contureze, iar destinele lor să se intersecteze. Deşi uneori a devenit obositor saltul de la Tess la Cecilia, apoi la Rachel şi tot aşa, cred că e esenţial pentru povestea în sine să intri în viaţa şi în pielea fiecărui personaj. De asemenea, suspansul e la el acasă datorită acestor salturi.

Povestea asta te pune efectiv pe gânduri. Despre cum adevărul te eliberează şi te condamnă în acelaşi timp, despre cum trădarea oamenilor pe care îi iubeşti îţi zguduie întreaga existenţă şi te schimbă pe tine ca om (Cecilia ajunge să îşi dorească cu disperare să se întoarcă înapoi la viaţa ei plină de rutină şi plictisitoare de dinainte de a deschide acea scrisoare), despre cum răzbunarea are un gust mai mult amar, decât dulce, efectul de împlinire risipindu-se imediat, despre cum un secret din tinereţe îţi poate strica viaţa de familie şi tot ceea ce ai construit între timp, despre curaj şi laşitate, despre iubire şi credinţă, dar mai ales despre viaţă, aşa cum este ea – şi frumoasă şi tristă, şi plictisitoare şi surprinzătoare.

Cu toţii avem secrete şi lucruri pe care decidem să nu le împărţim cu partenerul de viaţă din diverse motive. Doar că uneori realitatea te ajunge din urmă, iar ironia sorţii nu te ocoleşte. Uneori, e mai să taci, alteori e mai bine să vorbeşti. Nu se ştie niciodată ce urmări poate avea tăinuirea unui anume eveniment din trecut şi cum poate afecta acesta viaţa mai multor oameni.

Una peste alta chiar mi-a plăcut romanul acesta, aşa că vi-l recomand cu drag. Îl găsiţi aici.

Câteva fragmente:

 „Și după ce vor dispărea, va rămâne totuși dragostea. Un sentiment absolut diferit de adorația simplă și totală pe care o trăise ca tânără mireasă pășind spre bărbatul serios și chipeș care o aștepta în fața altarului. dar știa că, indiferent, cât de mult îl ura (…) ea îl va iubi mereu. O simțea în adâncul inimii ei ca pe un ascuns filon de aur. Întotdeauna va fi acolo.”

„Oamenii credeau că o tragedie te face mai înțelept, că automat te ridică la un nivel spiritual mai înalt, dar ei i se părea că de fapt se întâmplă exact invers. Tragedia te face meschin și dușmănos. Nu-ți oferă clarviziune și o înțelegere mai profundă a lucrurilor. N-a înțeles nimic despre viața asta, decât că viața este arbitrară și crudă, că unii criminali scapă nepedepsiți, în timp ce alții comit o greșeală neînsemnată și plătesc un preț imens.”

 „Poate că mama avea dreptate, s-a gândit ea nehotărâtă. Nu este vorba decât de orgolii. Avea impresia că era pe punctul de a înțelege un lucru important. Puteau să se îndrăgostească de altcineva, puteau să aibă curajul și umilința de a smulge de pe ei un strat esențial, dând la iveală un altul diferit, mult mai profund decât genul de muzică preferat. I se părea că oamenii se ascund sub un strat de orgoliu autoprotector mult prea gros pentru a mai putea să-și deschidă cu adevărat sufletul în fața partenerului de viață. Era mai ușor să pretinzi că nu mai era nimic de știut, să te complaci într-un parteneriat confortabil.” 

„Nimeni dintre noi nu poate ști în ce direcții ar fi putut, și poate ar fi trebuit, s-o ia viața noastră. Astăzi suntem, mâine putem dispărea. Precum fluturii. Poate că… este mai bine așa. Unele secrete sunt sortite să rămână secrete pentru totdeauna. Oricât de groaznice ar fi ele. Oricât de multă fericire ar aduce ele. Dezamăgire, spaimă, lacrimi de tristețe și fericire.
Există atât de multe secrete în viața noastră pe care nu le vom afla niciodată. Întrebați-o pe Pandora.”
Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

2 Comments

  1. Buna! Pare interesanta cartea, cred ca o sa o cumpar si eu. Vroiam sa te intreb daca ai citit cartea Fluturi a lui Irina Binder si cum ti s-a parut. Si vreau sa iti recomand un film… The longest ride ( 2015)…eu sunt mai mult cu filmele mai putin cu cartile:-)si astept parerea ta. Multumesc. Apropo astept si cartea scrisa de tine!

    • Am vazut filmul si mi-a placut. Am citit si primele doua volume din Fluturi, insa daca nu e cu suparare prefer sa nu fac nici un comentariu cu privire la ele. :D
      Momentan cartea mea (ce ciudat suna dat fiind faptul ca inca nu exista) e in stand-by intrucat am alte prioritati in momentul actual!
      Pupici cu drag

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Splendida cetate a celor o mie de sori, de Khaled Hosseini

"Bagă bine la cap, fata mea: precum acul unei busole care arată nordul, degetul acuzator al bărbatului va găsi întotdeauna femeia....

Închide