Și a fost seară, și a fost dimineață – de Ken Follett

„Anglia este atacată de normanzi și de vikingi. Cei aflați la putere împart dreptatea dupa voința lor, fără să le pese de oamenii de rând și deseori în conflict cu regele. În aceste vremuri tulburi, se împletesc viețile a trei personaje: un tânăr constructor de ambarcațiuni, a cărui casă este atacată de vikingi, iar el este forțat să ia viața de la capăt…

O nobilă normandă care se căsătorește din dragoste și-și urmează soțul peste mare, însă, în această lume angajată într-o luptă brutală pentru putere, constată că un singur pas greșit i-ar putea fi fatal… Un călugăr care visează să-și transforme umila abație într-un centru de învățare admirat în toată Europa. Și fiecare intră într-un conflict periculos cu un episcop isteț și nemilos, care va face orice pentru a-și spori averea și puterea.”

Anglia, anul 997. Țara este atacată de vikingi din exterior, iar în interior se duc lupte mărunte pentru putere. Privim de departe o societate coruptă, guvernată de legi care nu se respectă deloc sau care se aplică doar în cazul celor lipsiți de putere. Balanța dreptății se înclină mereu în sens negativ, oamenii obișnuiți sunt aproape mereu nedreptăți, sclavia e un lucru obișnuit. Biserica este o putere, dar oamenii care fac uz de ea nu sunt tocmai cei mai credincioși, iar scopurile lor nu sunt cele mai ortodoxe.
Sfârșitul Evului Mediu Timpuriu, începutul Evului Mediu Mijlociu sau epoca medievală – o perioadă marcată de violență sub toate formele, dar și de schimbări majore și vizibile. Ken Follett a readus la viață o lume apusă demult și a zugrăvit-o până în cele mai mărunte detalii. Sunt cu adevărat impresionată, fiind prima mea întâlnire cu autorul. Am căutat din curiozitate informații despre această perioadă pe Google și nu se găsesc multe, de aceea cred că documentarea pentru carte a fost o muncă în sine. Iar ceea ce a ieșit este minunat.

Și a fost seară, și a fost dimineață intersectează destinele câtorva personaje din clase și condiții diferite ale acelei epoci, oferind cititorului o călătorie completă.

Edgar, fiul unui constructor de bărci din Combe, Ragna, o tânără de viță nobilă din Normandia îndrăgostită de un conte englez, Aldred, un călugăr care încearcă să înoate împotriva curentului și să schimbe ceva în mersul lucrurilor, Wynstan, un episcop corupt, Dreng, un proprietar de berărie, un om violent și profitor și mulți mulți alții. I-am numit doar pe ei, căci ei mi s-au părut oamenii în jurul cărora s-a desfășurat toată acțiunea. Au fost părțile importante ale unui mecanism extrem de complex, cu o mulțime de alte rotițe care s-au legat la rândul lor una de alta, făcându-l să se învârtă.

Edgar a fost personajul meu preferat. Genul de om care demonstrează că niciun vis nu este imposibil, că perseverența e drumul către evoluție și că bunătatea e răsplătită uneori mult mai târziu, dar este răsplătită întotdeauna, pentru că faptele bune nu sunt uitate de oamenii pentru care ele au făcut o diferență majoră. L-am îndrăgit mult. Se pare că e o lege a firii ca un singur om să poată fi capabil să producă o schimbare în bine în viața mai multor oameni.  Deși nu era un tânăr învățat, având doar optsprezece ani în anul 997, atunci când începe povestea, era extrem de inteligent. Edgar era omul soluțiilor. Dacă exista o problemă, lui Edgar îi venea destul de repede o nouă idee. Și cumva, soluțiile lui nu îl ajutau doar pe el, ci uneori veneau în sprijinul întregii comunități.

Mi-a plăcut foarte mult și spiritul rebel al Ragnei, o femeie altfel decât cele de rangul ei. Inteligentă, cu fler și cu instinct de conducător, Ragna a reușit deseori să se impună în acea societate dură, guvernată doar de bărbați, în care femeile erau fie un accesoriu, fie folosite în diferite moduri. Femeile aveau prea puține drepturi sau legi care să le apere. Erau la mila și dorința bărbaților.
Un alt personaj interesant a fost călugărul Aldred – omul care sfințește locul – și care s-a luptat cu morile de vânt (superiorii corupți) pentru a produce schimbarea. E greu să învingi un sistem corupt și să mergi împotriva curentului. E și mai greu să îți păstrezi credința în bine atunci când în jurul tău te lovești doar de rău, care scapă deseori nepedepsit.

Personajele negative au fost multe, dar cele pe care ajungi să le urăști cu adevărat sunt Wynstan și Dreng. Nu am cuvinte să-mi descriu revolta pe care am simțit-o de fiecare dată când Wynstan scăpa basma curată și reușea să manevreze totul în favoarea lui. Manipulator, mincinos, corupt, trădător, viclean – periculos prin însăși existența lui. Un șarpe veninos, letal. Nimeni nu scăpa nevătămat dacă avea ceva de împărțit cu Wynstan. Odios personaj.
Dreng, de asemenea. El era periculos pentru că era violent și imprevizibil. Își abuza soțiile și sclava, pe cea din urmă obligând-o să se prostitueze deși era doar o copilă de 13 ani.

O lume dură, dură și ascuțită precum o piatră neșlefuită. O lume a contrastelor și a opozițiilor – bărbați vs bărbați, bărbați vs femei, frate vs frate, stăpâni vs sclavi, nobili vs oameni obișnuiți, credință vs păcat, bine vs rău, ură vs iubire. Într-o lume atât de sălbatică iubirea este singurul sentiment uman care deși nu învinge întotdeauna toate obstacolele, face viața mai ușor de suportat.

E lesne de înțeles că mi-a plăcut foarte mult romanul, mi-a amintit de serialul Vikings, fiind o perioadă destul de apropiată de acțiunea din serial ca și plasare în timp. Având asta la activ mi-am imaginat cu ușurință locurile, arhitectura, vestimentația. Un aspect m-a deranjat însă, suficient de mult încât să-l iau în seamă și chiar să mă deranjeze la un moment dat. Nu am posibilitatea de a vedea textul original și de a verifica eu însămi, DAR pe parcursul lecturii am întâlnit de câteva ori folosirea unor expresii sau cuvinte moderne care se potriveau în contextul respectiv fix ca nuca în perete. Sunt aproape sigură că în Anglia evului mediu NU se folosea termenul de pacient atunci când se făcea referire la un bolnav sau cuvântul „efeminat”. Doar pe ăstea două mi le-am notat, dar am remarcat mai multe astfel de situații. Încă ceva peste care am trecut cu greu este următoarea fază: „cu puțin timp înainte de Halloween, veni Wigelm.” Ha? Halloween?? Termenul de Halloween a apărut mult mai târziu. In anul 1003, dacă se sărbătorea asta în Anglia, mai mult ca sigur se numea altfel – poate Sărbătoarea tuturor sfinților?!
Aceste „chichițe” m-au făcut să nu dau din toată inima cele 5 steluțe. Și încă mă întreb dacă cel care a dat-o în bară este Follett sau traducătorul…😁 Poate știe cineva mai multe decât mine și mă luminează.

Am fost alături de personajele acestea vreme de 5 zile, iar acum mi se pare ciudat să mă despart de ele. A fost o călătorie frumoasă. Cu de toate. Cu absolut tot ce te poți aștepta de la o poveste de asemenea proporții. O galerie impresionată de personaje complexe și o adevărată pagină de istorie, „povestită” cu multă răbdare. Un tablou enorm, pe care nu poți să-l cuprinzi decât cu ochii minții.

Recomand! Este o ficțiune istorică care merită citită.
A apărut la editura Rao și o găsiți aici.

Rating Goodreads – 5/5
Iustina Dinulescu

Lasă un răspuns