Simona, de Alice Năstase Buciuta și Dara Codescu

69104645_2503201619718491_7209092191040307200_n

„Simona Catrina (22 octombrie 1967 – 23 martie 2017), scriitoare și jurnalistă de inegalabil talent, a trăit, în cei 49 de ani ai săi, cât în 49 de vieți. Cartea dedicată ei, Simona, este o prelungire în literatură a poveștii de dragoste a autoarelor Dara Codescu și Alice Năstase Buciuta pentru cea care le-a fost fiică, prietenă, călăuză și martoră.

O mărturisire la patru mâini și trei suflete, o îmbinare de confesiuni și dezvăluiri din care nu lipsesc nici plânsul, dar nici râsul, atât de definitoriu pentru felul Simonei de a vedea lumea, o urzeală de doruri și amintiri în care sunt prinse, ca niște giuvaeruri, texte inedite, splendide, spumoase, valoroase, scrise de Simona Catrina.”

 “Iubirea mi-a asigurat întotdeauna imunitate la mocirlă. Câtă vreme m-am simțit iubită, am suportat frumos toate ploile, lătrăturile și pungășiile din țara mea. Dar atunci când pământul meu nu mi-a mai recunoscut pasul și când bărbatul meu nu mi-a mai recunoscut plânsul, am plecat.” – Simona Catrina

Am terminat de citit, dar încă nu pot să-mi adun gândurile. Știam că o să mă răvășească această carte, pentru că vorbește despre un om care nu mai este printre noi, un om despre care se povestește cu infinit dor și nesfârșită dragoste. Și cine ne face pe toți nemuritori dacă nu oamenii care ne iubesc cel mai mult în lumea asta? În cazul Simonei este vorba despre mama ei și despre cea mai bună prietenă.

68658858_2350149661900339_8792251736602443776_n

Despre Simona Catrina am aflat prin intermediul lui Alice Năstase. În cărțile sale o evocă de nenumărate ori pe prietena ei cea mai bună, Simona. Pe vremea când Simona era cunoscută în lumea jurnalismului pentru umorul și autoironia ei fină, eu aveam alte preocupări. Așa că am descoperit acum, prin intermediul acestei cărți, nu doar jurnalistul Simona, ci și omul Simona, femeia Simona, fiica Simona, prietena Simona. A suferit mult. A iubit prea mult. S-a subestimat de nenumărate ori. S-a minimizat și s-a mutilat sufletește pentru a fi iubită de bărbați superficiali, care nu meritau nici pe departe iubirea ei. Toate am fost uneori Simone. Doar că ea s-a stins mult prea devreme, cu mult înainte de a-și fi găsit acea iubire după care a tânjit toată viața. A murit primăvara, în anotimpul pe care îl ura și îl iubea deopotrivă. Ce ironie a vieții e și moartea asta…

 „Ciudat e faptul că a început să-mi placă să fiu tâmpită. Zilele când nu pricep ce se petrece sunt cele mai fericite din viața mea. Ignoranța suavă e un drog. Când aflu un adevăr otrăvit, mor înainte de a-l digera. La autopsie, mi se găsesc în stomac bucăți întregi de speranțe toxice. Constat că viața e ticsită de erori, de neînțelegeri, de bătăi de câmpi și bătăi de cap, minciuni superbe și adevăruri oribile. Mintea mea arată ca o pizza, are din toate câte ceva. Are crustă de zâmbet și umplutură de lacrimi. Și tot ce-am cerut, vreodată, a fost să iubesc și să fiu iubită. Dar, mai ales, să înțeleg și să fiu înțeleasă.” – Simona Catrina, martie 2016

Mă uitam mai devreme pe profilul de Facebook al Simonei cu un gol în stomac. Eu, cineva care nu a cunoscut-o în niciun fel înainte, dar care acum are impresia că știe prea multe despre ea. Și dând de scroll în jos am ajuns la postările de dinainte ca ea să devină o amintire. E ciudat. Sinistru. Ca și cum cineva se joacă cu un întrerupător și la un moment dat se produce un scurt circuit, apoi lumina nu se mai aprinde. Azi suntem, ne credem invincibili, eterni, apoi tragedia se întâmplă. Se stinge lumina și noi odată cu ea. Rămânem o amintire. Pe Facebook și în inimile celor pentru care am însemnat ceva. Și timpul se scurge în continuare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

68863771_554150891788593_314628477808541696_n

Prietenia Simonei cu Alice e dincolo de orice pot cuprinde eu cu cuvintele. Așa cum spunea și Dara, mama Simonei, e ceva nepământean în legătura lor. Nu am fost niciodată binecuvântată cu o astfel de prietenie ca a lor și chiar cred cu tărie că în viață nu le putem avea pe toate. Simona nu a avut noroc în dragoste, dar a avut o prietenă grozavă, care a iubit-o cât pentru toți bărbații care i-au frânt inima. Sunt sigură că dacă ar trăi, Simona ar ști că adevăratul ei suflet-pereche a fost întotdeauna Alice.

Cartea Simonei, pentru că este scrisă astfel încât să fie percepută astfel, se citește cu sufletul sugrumat de emoție. Pentru că e atâta dor și atâta iubire între paginile ei, încât nu o poți citi decât trăind-o din scoarță în scoarță.

Celebrând amintirea Simonei, viața ei, Alice și Dara își exorcizează proprii demoni, își varsă dorul și durerea, punându-și pe tavă propriile vieți. Scrise ca o confesiune brutal de sinceră, gândurile celor trei femei vor deveni și gândurile tale și greșelile tale și neîmplinirile tale și bucuriile tale. Este atât de personală și de intimă această carte! Atât de plină de dor…

Îi mulțumesc lui Alice Năstase si Darei Codescu pentru că mi-au dăruit această parte din sufletele lor. Am pus-o la buzunarul de la piept, alături de Noi suntem zeițe.

69086448_461728534680408_7853833349868027904_n

Cartea poate fi comandată printr-un e-mail trimis la distributie@revistatango.ro.

Iustina Dinulescu

Fragmente:

„Și tu, și eu ne-am schimbat. Suntem alte două femei, diferite de cele care eram. Plecarea ei ne-a schimbat gândurile și viețile. Trăim un anotimp despre care, înainte, nu știam nimic. Despre iubirea fără sfârșit, despre neuitarea cu care îți împarți clipele, despre frumusețea gândului suspendat în tăceri asumate…” – Dara

„Ne dorim toată viața iubirea aceea magică, nepământeană…Ți-e dat s-o întâlnești sau nu. Dacă tu crezi că ai întâlnit-o și vrei s-o păstrezi doar câțiva ani, ea își va pierde strălucirea și se va transforma, în cel mai bun caz, într-o prietenie onorabilă. Dacă iubirea rămâne neîmplinită, gândul la ea te va urmări toată viața. Pentru că nu ai de unde să știi cum ar fi continuat. Și ți-o imaginezi perfectă. Este șansa iubirilor neîmplinite să dăinuie pentru totdeauna. Sunt singurele pe care nu le uiți. Pentru că nu le-ai trăit decât în gând…” – Dara

„Când iubirile cad în anecdotic, e semn că s-a așternut timpul peste ele! Așa cum se adună praful în casele nelocuite. Trăim povești tensionate și putem jura că ne vor chinui toată viața cu intensitatea momentului în care s-au petrecut. Cu toate astea, atunci când le evocăm într-un târziu, descoperim și latura lor amuzantă…” – Dara

„De ce ne-om fi complicând noi existența, când cel mai confortabil lucru e să fim firești?… Așa am scris, într-adevăr, dar parcă n-am scris eu asta, ci vârsta mea de acum. Când îmbătrânești, înțelegi în sfârșit că efortul de a nu supăra pe nimeni și, implicit, de a fi pe placul celorlalți este absolut inutil. Și răbdarea se uzează. Vine o zi când poți spune cu seninătate: n-aveți decât să vă supărați, chiar nu-mi pasă!”  – Dara

„Numai că, vezi tu, e nevoie să găsim noi în noi miezul ăla de lumină ca să fim fericite, nu e de ajuns că-l văd și-l recunosc alții. Și ne întoarcem, din nou, la fericire, himera noastră de fiecare zi, de fiecare viață…” – Alice

„Greșim. Greșesc părinții, greșesc copiii, toți greșim. Dacă fiecare dintre noi ar avea puterea să recunoască, atunci când acest lucru se întâmplă, cred că altele ar fi relațiile între generații. Acel „iartă-mă”, rostit la timp, nu numai că ar anula dramatismul unui conflict, dar ar vindeca toate rănile lumii.” – Dara

„O mare bucurie nu te poate ferici pentru toată viața, dar o tristețe rea poate trăi în tine veșnic.”

„M-aș juca și azi cu trenulețe și păpuși, dar mi-e că mă internează ăștia în cămașa de forță. Adulții care-și umplu casa de jucării se numesc psihopați, cum am văzut noi în filme.. Deci, ca să-mi păstrez jobul, prietenii și căsnicia, îmi permit să mă mai joc doar cu sufletul meu.” -Simona Catrina, iunie 2015

„Dara, așa este, ne reîntâlnim în amintiri. În amintirile dintâi și-n clipele în care, cumva, ne-am luat la revedere unii de la alții. Dragostea nu moare niciodată, iar cei ce s-au iubit se vor căuta printre constelații și se vor regăsi.” – Alice

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *