Sper să nu fie singura!

large (1)

Îmi place să cred că aceasta nu este singura viață pe care o trăim, că respirațiile nu ne sunt numărate și că vom avea și alte șanse. De fapt, sper ca aceasta să nu fie singura viață pe care o trăim. Nu știu ce se întâmplă cu noi atunci când încetăm să mai existăm fizic, dar mi-aș dori să mai avem măcar o șansă. Nu vreau să cred că am putut fi doar o dată copii, că fiorii pe care i-am simțit atunci când ne-am îndrăgostit pentru prima oară vor rămâne undeva în trecut, fără șansa de a-i mai retrăi, agățându-ne disperați de acea amintire pentru tot restul vieții. Nu pot să cred că am avut o singură șansă de a fi niște adolescenți rebeli cu gusturi ciudate și de a face ceva-ul ăla pentru care acum e „prea târziu”. Trebuie să mai putem face toate astea! Să zâmbim în altă viață toate zâmbetele pe care nu le-am putut zâmbi în asta, să spunem data viitoare ce n-am îndrăznit să spunem de data aceasta.

Poate părea bizar ce spun, dar îmi doresc din toată inima ca viața aceasta să nu fie singura!

Iustina Ţalea

2 răspunsuri la „Sper să nu fie singura!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *