Strigăt de ajutor

Mă întreb cum poți șterge lacrima unui om care plânge în tăcere, în singurătate?
Cum îl poți ține strâns de mână dacă el le-ascunde la spate pe amândouă și nu le întinde către tine?
Mă întreb cum să-l îmbrățișezi dacă sufletul lui s-a închis în temnița durerii și stă acolo în întuneric?
Cum să îi spui vorbe calde dacă el își astupă urechile?
Cum poți trece de zidurile pe care le-a înălțat în juru-i?

Pesemne că sufletul omului tinde să se retragă într-un colțisor întunecat și rece atunci când e lovit puternic de viață, de oameni. Nu mai vrea să asculte, nu mai poate să creadă și începe să respingă.
Știu că trădarea doare, știu că prietenii nu ar trebui să mintă, să înșele, să urască, dar ei o fac oricum.
Știu că oamenii sunt meschini, înșelători, vicleni.
Știu că încrederea se câștigă greu și nu oricine e demn de ea.
Știu viața devine uneori dureroasă, amară.
Dar mai știu că ajutorul poate apărea de unde nu te aștepți și uneori, e bine să lași garda jos și să te prinzi de firul de speranță care atârnă firav deasupra ta.

Plec spre tine, om drag și încăpățânat. Vin cu sufletul meu deschis la tine ca să-l bandajăm împreună pe al tău.
Căci așa cum spuneam acum ceva vreme, o prietenie nu înseamnă un număr de ani petrecuți împreună, ci prezența și sprijinul pe care ești dispus să îl oferi atunci când celălalt are nevoie.
Mă primești?
Dacă nu, eu oricum te aștept…

Iustina T. ©

 

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

4 Comments

  1. Foarte frumos. Sunt încântată de cuvintele scrise care trec prin sufletul meu. Atunci când citesc ceea ce scrii, mă simt prezentă în aceste rânduri. Mulțumesc pentru articole! :*

    • Si eu iti multumesc pentru apreciere, Sandrina! :)

  2. poate ca uneori avem nevoie de ziduri care sa ne desparta de lume…poate ca uneori avem nevoie de singuratate pentru ca asta e tot ce mai stim…

  3. Nu cred ca mai e cazul sa-ti spun cat imi plac randurile tale, Iustina. Oare acele ziduri nu sunt de fapt in afara noastra? Si noi suntem cei care, de fapt, ne lovim de ele? Acele lacrimi in si de singuratate reprezinta bogatia noastra, de orice natura abstracta ar fi ea. Din pacate pentru noi, multe dintre valorile pe care noi le consideram primordiale, nu mai exista decat in dictionare sau in scrisele unui Freud, Nietzsche, Schopenhauer etc. Sentimente? Valori morale? Bucurie? Dragoste? Au devenit utopii … Cu cat mai multa incredere acorzi celei/celui sau celor de langa tine, cu atat mai mult vei avea de suferit. Si-atunci, nu ramane acel coltisor negru si intunecat singura alinare?

Trackbacks/Pingbacks

  1. Te aștept … « Blogul unui student la jurnalism - [...] : Iustina T. © Da mai departe!EmailLike this:LikeBe the first to like this. Explore posts in the same categories: …
  2. Strigăt de ajutor | Momente in viata | BunDeCitit.ro - [...] îmbrățișezi dacă sufletul lui s-a închis în temnița durerii și stă acolo în întuneric? momenteinviata.ro cateva secunde …
  3. Te aștept … | Blog Florin Ravdan - […] Sursa : Iustina T. © […]

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Fortărețe

După multe situații în care suntem răniți, alungați, mustrați sau dați deoparte începem să clădim ziduri în jurul nostru. Și...

Închide