Capitol închis

large (2)

2013 a fost un an copleșitor. M-am simțit deseori împovărată, cu sufletul extrem de obosit și de îmbătrânit. Nu pot spune cu exactitate, dar pot să pun totuși un pariu că anul acesta a fost printre cei mai dificili, mai ales din punct de vedere emoțional.
Cred că pe alocuri mi-am pierdut cumpătul, speranța, încrederea în oameni, în bunătatea și în buna lor credință. M-am pierdut chiar și pe mine și uneori am uitat să trăiesc. Am supraviețuit, m-am târât într-un mod patetic de la o zi la alta, crezând cu naivitate că nopțile vor face miracole și că îmi vor reda ce am pierdut în timpul zilei din neatenție sau din ignoranță.

2013 a fost un an al lacrimilor. De despărțire, de dezamăgire, de nimic. Al lacrimilor care vin din adâncul unui suflet prea plin. Al acelor lacrimi cărora nu le găsești o explicație credibilă, dar care au totuși cel mai întemeiat motiv și a celor pe care le plângi într-o singurătate vindecătoare. (mai mult…)

Continue Reading Capitol închis