Uitam…

Viata pare lunga, dar de fapt, e extrem de scurta. Iar noi pierdem timp pretios. Il pierdem stand ancorati in ce-am lasat in urma. Ne impiedicam de nimicuri si uitam sa traim.

Pierdem timp pentru ca suntem suparati, pentru ca ne e lene, pentru ca regretam, pentru ca ne certam, pentru ca suntem egoisti, gelosi, invidiosi, pentru ca uitam sa ne bucuram.

Uitam sa ne bucuram de o dimineata insorita si de o cafea proaspata, uitam sa trimitem un mesaj frumos de buna dimineata sau de noapte buna, uitam sa spunem “te iubesc”, “te rog”, “multumesc”, “iarta-ma”.
Uitam sa apreciem, sa respectam, sa mangaiem, sa imbratisam, sa iubim. Uitam sa aratam.
Uitam sa ne bucuram de ce avem si vrem mereu mai mult.
Uitam sa privim oamenii fara sa-i judecam, uitam sa ii intelegem.
Uitam sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin.
Uitam sa ne descretim fruntile, sa zambim mai des. Continuă lectura „Uitam…”

Lectia numita „apreciere”

In fiecare zi invat sa apreciez diverse lucruri, persoane. Sunt clipe in care am senzatia ca toate problemele lumii s-au strans la mine. Nimic mai fals… privind in jur, ascultand si alte povesti, alte poveri, constat ca problemele mele nu inseamna mai nimic. Sau, poate inseamna, dar mult mai putin.

Nu e o consolare faptul ca intotdeauna se poate mai rau, nicidecum, insa e o consolare faptul ca ti se da sansa sa rezolvi problema aia intr-un mod favorabil.
Poate ca e timpul sa studiem mai in profunzime aceasta lectie numita „apreciere”… sa invatam zilnic cate ceva, sa invatam sa apreciem un om pentru toate lucrurile bune pe care le face pentru noi si sa nu uitam toate astea la prima greseala pe care o face, sa invatam sa ne asumam consecinte si responsabilitati fara sa fugim de ele, sa invatam ca orice problema are o rezolvare, mai devreme sau mai tarziu.
Sa vrem sa invatam. Sa vrem sa apreciem mai mult.

Iustina T. ©