tumblr_m4m14rZ3Bn1rvwcmxo1_500_large1

„Pentru că în seara aceea îndrăgostită, am priceput că degeaba de-o viață întreagă încerc să ies din mulțime. Mă încordez să rup rândurile, să sfâșii chingile, să încalc obiceiurile. Să fiu altceva, mai mult, mai altfel decât ceilalți. Pentru că, totuși, fericirea adevărată, profundă, memorabilă, n-am găsit-o decât în clipele de răvășitoare banalitate. În zilele în care am avut pentru cine să plâng și s-aștept, să gătesc și să ard nu mâncărurile, ci inima mea. Continuă lectura „…”

[…]

Pentru că în seara aceea îndrăgostită, am priceput că degeaba de-o viață întreagă încerc să ies din mulțime. Mă încordez să rup rândurile, să sfâșii chingile, să încalc obiceiurile. Să fiu altceva, mai mult, mai altfel decât ceilalți. Pentru că, totuși, fericirea adevărată, profundă, memorabilă, n-am găsit-o decât în clipele de răvășitoare banalitate. În zilele în care am avut pentru cine să plâng și s-aștept, să gătesc și să ard nu mâncărurile, ci inima mea.

La temelia iubirii am așezat, cu lopata, strălucirea totală a sufletului meu. Și am bătut la porțile împotrivirii cu bătaia ruptă din rai a inimii îndrăgostite.
Numai că, atunci când mi-am dorit mai năpraznic să izbutesc, strădania mi-a fost în zadar. Am rămas cu fruntea asudată, cu mâna întinsă și însângerată, să aștept o decizie pentru care s-a făcut târziu.

* fragment din cartea Care pe care – bărbați și femei, de Alice Năstase 
Cartea poate fi  găsită aici.

Iluzia în care nu ne mai regăsim

„Ne smulgem din fostele iubiri ca și cum ne-am lăsa torturați. Ne descompunem, lăsând în vechile noastre relații bucăți întregi din noi înșine, hălci de viață, smocuri de speranțe. Odată cu visul de dragoste veșnică, abandonând investiții enorme de ani, răbdare, lacrimi, grijă, duioșie, furie, copii, case.
Și atunci, la ce bun să plecăm? Știm deja că toate trenurile ajung în final pe peronul iubirilor consumate…Și, totuși, la ce bun să rămânem?
O singură clipă de dragoste amară valorează mai mult decât o neîndrăgostită tihnă de o mie de ani.

[…]  Dragostea mi-a înmuiat genunchii și inima, mi-a otrăvit dulce viața, rostul și pupilele. ”

* fragment din cartea Care pe care, de Alice Nastase.

Cartea poate fi gasita aici.

 

Prea tânără

Au trecut anii, s-au risipit iubiri. Uneori am vrut să alung și amintirile frumoase, în speranța nebună că voi putea șterge odată cu ele și cicatricele despărțirilor niciodată înțelese, nicicând acceptate. Dar m-am răzgândit. Ce-aș mai fi fără ele? Un suflet dezrădăcinat.

Aud mereu în jurul meu oameni care se plâng că au îmbătrânit fără să-și dea seama. Femei care încearcă să scape de riduri, bărbați care înăuntrul lor se simt adolescenți și suferă văzându-și vârstele trupului. Iar eu, paradoxal, mă uit în fiecare dimineață în oglindă și mă minunez ce tânără sunt la chip, pentru atâtea tristeți, venite după mari bucurii stivuite în suflet. Prea tânără pentru atâta fericire uitată.

* Fragment din cartea Care pe care, de Alice Năstase

Cartea poate fi gasita aici.