Cartea viitorului, de Cecelia Ahern

DSC08803

„O carte apărută de nicăieri îți poate schimba viața. Te poate purta pe cărări nebănuite și, dintr-o dată, aceeași carte face ca magia să nu mai fie doar un simplu cuvânt din vocabularul tău. Misterul are rolul lui și deinde doar de tine cât de mult ești dispus să te joci cu destinul.”

Am descoperit-o pe Cecelia Ahern cu câțiva ani în urmă, citind P.S. Te iubesc, o poveste memorabilă, pe care sunt convinsă că o știți majoritatea dintre voi (fie după ce ați citit cartea, fie după ce ați văzut filmul). Acum mi-a picat în mâini o altă carte a ei, nu atât de cunoscută, dar cu o poveste extrem de frumoasă.
Viața Tamarei, o adolescentă bogată și răsfățată, se schimbă radical după moartea tatălui său. Îngropat în datorii, acesta își încheie singur socotelile cu viața, lăsându-și fiica și soția în voia sorții. Din cauza acestor datorii, cele două sunt nevoite să se mute undeva la țară, în apropierea castelului Kilsaney. Într-o zi, o bibliotecă ambulantă își face apariția pe străduța prăfuită de țară, iar Tamara găsește în interiorul acesteia o carte care îi atrage atenția. (mai mult…)

Continue Reading Cartea viitorului, de Cecelia Ahern

Scris pe trup, de Jeanette Winterson

scris_pe_trup

Dacă m-ați întreba de ce urmează să vă povestesc mai exact despre această carte nu aș putea să vă răspund concret. Este genul de carte pe care o citești din curiozitate și pe care nu mai simți nevoia să o citești încă o dată.
Pe la jumătatea acestui roman am vrut să renunț, dar tot curiozitatea m-a determinat să o citesc până la final. Și deși o găsesc în continuare ciudată, atât prin modul în care este scrisă, cât și prin povestea în sine, vreau să vă împărtășesc câteva fragmente care mi-au plăcut:

„De ce măsura iubirii este pierderea ei?

De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare dată, cel pe care așteptăm să-l auzim? „Te iubesc” sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit și totuși când le spui tu și când le spun eu suntem ca niște sălbatici care au dat peste două cuvinte și au început să le venereze. Le-am venerat și eu, la rândul meu, însă acum sunt o ființă solitară, aflată pe o stâncă tăiată din propriu-mi trup. (mai mult…)

Continue Reading Scris pe trup, de Jeanette Winterson

Destin în așteptare

Nu știu de când datează zicala, dar știu că e mai actual ca niciodată conceptul conform căruia fetele bune ajung în rai… fetele rele ajung unde vor ele.
Diferența între bune și cele… altfel constă în gradul de toleranță. În felul de a aștepta. În accesoriile cu care își alină așteptarea.
Unele dintre noi am trăit așteptarea primei iubiri. Altele am parcurs-o cu (doar) aceleași emoții și răni superficiale cu care am deprins mersul pe bicicletă.
Unele dintre noi am trăit așteptarea primei confesiuni. Altele am evitat-o de-a lungul întregii existențe și nu ne-am developat niciodată trăirile triste.
Unele dintre noi am trăit așteptarea întoarcerii iubitului. Altele ne-am bucurat singurătatea cu înlocuitori.
Unele dintre noi am trăit așteptarea unei cereri în căsătorie. Altele am făcut slalom printre ele amânând până la… cea mai potrivită. (mai mult…)

Continue Reading Destin în așteptare

Jurnal, Oana Pellea

Până mai săptămâna trecută nu am simțit nevoia să scriu în detaliu despre cărțile pe care le citesc. Însă m-am decis să o fac și recunosc, am mult de recuperat cu privire la asta. Am atâtea recomandări de făcut și nu știu în ce ordine să le așez.
Ceva mai devreme am răsfoit din nou, prin fragmentele pe care mi le-am scos mai demult din cartea Oanei Pellea, Jurnal. Cu toate că le știu foarte bine, m-au răscolit din nou. Deși e o mare diferență de vârstă și experiență între noi, m-am regăsit aproape în fiecare cuvânt, în fiecare trăire, în fiecare viziune a ei.
Am zâmbit, am lăcrimat și am oftat citindu-i gândurile atât de sincere și de melancolice. Același stil de a scrie și de a gândi mă caracterizează și pe mine. Același stil aspru criticat. (mai mult…)

Continue Reading Jurnal, Oana Pellea

Cuvânt înainte de toate

„Căutând un cuvânt înainte de toate, am trimis un răvaș către un bun prieten. Înainte de a primi un răspuns, pierderea unui om drag, în anul ce mi-a adus un lung șir de dureri, mi-a deschis mintea și sufletul. Și mi-a adus clipa aceea în care te privești din afară și redescoperi ce e cu adevărat important pentru tine.

Adevărul e acesta: am trăit ultimele luni cu sufletul amputat, continuând să zâmbesc. Sâgerand, tăgăduindu-mi tristețea. Nu pentru că acesta ar fi leacul. Nu din ipocrizie sau cinism. Nu pentru că aș fi atât de puternică precum mi se spune că par. Nicidecum.
Ci pentru că vorbele mamei, care îmi stăruie și azi în minte, spun astfel: „Oricât de greu ar fi, continuă să zâmbești. Nu e vina celor ce te înconjoară.”  (mai mult…)

Continue Reading Cuvânt înainte de toate

tumblr_m4m14rZ3Bn1rvwcmxo1_500_large1

„Pentru că în seara aceea îndrăgostită, am priceput că degeaba de-o viață întreagă încerc să ies din mulțime. Mă încordez să rup rândurile, să sfâșii chingile, să încalc obiceiurile. Să fiu altceva, mai mult, mai altfel decât ceilalți. Pentru că, totuși, fericirea adevărată, profundă, memorabilă, n-am găsit-o decât în clipele de răvășitoare banalitate. În zilele în care am avut pentru cine să plâng și s-aștept, să gătesc și să ard nu mâncărurile, ci inima mea. (mai mult…)

Continue Reading

Poate că nu e prea târziu…

Poate că nu e prea târziu să deschidem o carte, orice carte, spre a găsi răspunsurile la întrebările despre noi și despre cei din jur. Poate că ne vom cântări altfel prietenii, valorile, timpul și realizările. Poate vom fi mai frumoși, mai bogați, mai receptivi emoțional. Poate că după cosmetică, masaje, sală, shopping vom pricepe că degeaba suntem la modă cu tot exteriorul nostru, dacă interiorul -€“ creierul și sufletul -€“ este expirat, degradat, inert…
În momentul în care ajungi să citești doar etichete de pe haine și instrucțiuni de spălare, înseamnă că interiorul tău nu mai există, iar în jur sunt doar oameni care îți văd conturul și pe care nu îi interesează cine ești, ce simți, ce visezi, ce poți… (mai mult…)

Continue Reading Poate că nu e prea târziu…

Vara din noi

Vara este anotimpul care își ia visurile nedeslușite până la capăt și ți le prezintă dureros de sincer în toată puterea lor. Vara știe întotdeauna să-și developeze imaginile, amintirile, când sufletul e gol și pregătit pentru asta. Ca-ntr-un aranjament pentru vară, fericire, suflet și amintire. Sfârșitul fiecărei veri are ceva sfâșietor în el. Așa cum sfârșitul nici unui alt anotimp nu are. Amintirile verii sunt mai puternice, au timp să se așeze mai bine în noi, să se întipărească în sânge chiar. De parcă vara și-ar revărsa toată magia asupra noastră, prinzând în jadul ei cald și luminos gesturi și întâmplări simple, pentru ca mai apoi să ne spună că ele, de fapt, erau și însemnau fericirea.
Vara este anotimpul care își ia visurile nedeslușite până la capăt și ți le prezintă dureros de sincer în toată puterea lor. Cu alte cuvinte, vara este anotimpul în care fericirea își face de cap pe ascuns cu sufletul tău, lăsându-te mult mai târziu să înțelegi ce ți s-a întâmplat, ce nu ți s-a întâmplat, ce ai trăit, ce n-ai trăit, ce ai iubit, ce n-ai iubit, ce ai simțit, ce n-ai simțit. (mai mult…)

Continue Reading Vara din noi

Femeile

Mămoase. Copilăroase. Răsfățate. Victimizate. Pregătite (pentru orice). Orgolioase (până la Dumnezeu). Sensibile (și înapoi). Cicălitoare (zi și noapte). Spirituale. Bârfitoare (mai tot timpul). Discrete (numai când au interesul). Serioase. Grațioase. Slabe (cu dietă). Rubensiene (fără dietă). Feminine. Malițioase (zi și noapte). Sufletiste (ziua). Gânditoare (noaptea). Profunde (de sărbători). Veninoase (arareori). Pline de compasiune. Cu simțul umorului. Cinice (niciodată prea mult). Sarcastice (după nuntă). Grijulii (după botez). Resemnate (după al doilea divorț). Împlinite (după primul sau al doilea copil). Distruse (după primul avort). Renăscute (după prima zi de școală a copilului). Mature (la datorie). Luminate ( după primul nepot). Sfârșite (după o despărțire). Mâncăcioase (de la un ruj). Timide (de la o privire). Roșii în obrăjori (de la un gând ascuns). Perverse (de la te miri ce). Senzuale (de la un sărut). Acre (din nimic). (mai mult…)

Continue Reading Femeile