Confesiuni V

large

Abia atunci când am lăsat în urmă oamenii care săpau gropi de amar în sufletul meu am experimentat sentimentul de libertate. Deși rănită și îndurerată m-am simțit liberă.
Abia atunci când mi-a încolțit în suflet sămânța urii, mi-am dat seama că atunci când iubesc dezvălui cea mai frumoasă parte a ființei mele. Așa că am început să iert ca să pot iubi din nou.
Abia atunci când oamenii au început să speculeze, având impresia că mă cunosc, mi-am dat seama cât de puțin știu ei despre mine cu toate că eu le dezvălui atât de mult din sufletul meu.
Abia atunci când m-am simțit pierdută m-am dezmorțit. Am alergat cu disperare către mine, cerându-i ajutorul unui Dumnezeu pe care îl uitasem. (mai mult…)

Continue Reading Confesiuni V

Confesiuni

Râd cu poftă sau plâng cu sughițuri, vorbesc mult sau tac mâlc. Nu pot fi altfel decât la extreme.
Mă afectează orice nimic și simt nevoia stupidă de a mă explica.
Regret sau îmi pare rău pentru cuvinte pe care le-am aruncat la nervi sau pentru șanse pe care le-am ratat.
Atunci când mă înfurii am tendința să ridic vocea sau să întorc spatele.
Nu întorc și celălalt obraz pentru că doare destul de rău lovitura unuia singur.
Sufăr de boala numită bun simț și umblu cu ea prin lume sperând să o mai ia și alții. (mai mult…)

Continue Reading Confesiuni