Până să fie o binecuvântare, iubirea e uneori un blestem

f699bd92d8b5db0f91ece77e04664fa6

Până te face fericit, iubirea te rănește de foarte multe ori. Și de fiecare dată parcă doare și mai tare. Uneori plângi pe umărul unui prieten bun care te înțelege și te încurajează, alteori uzi perna în fiecare noapte, singur, plângându-ți de milă până adormi.
Vei plânge mult atunci când te rănește iubirea. Vei fi urâcios și răutăcios și vei zâmbi rar. Tristețea te va fi copleșit atât de mult încât nu mai poți suporta prezența oamenilor binedispusi și optimiști. Pentru tine totul pare o gaură neagră care te trage cu toată forța în adâncul ei. Și de multe ori vei rămâne o vreme pierdut în abisul propriul suflet rănit, fără să mai crezi, fără să mai speri și fără să mai simți altceva decât dezamăgire. (mai mult…)

Continue Reading Până să fie o binecuvântare, iubirea e uneori un blestem

Gări murdare de durere

O gară. Aceeași gară murdară și tristă.
Când eram mică gara însemna plimbări, excursii, în orice caz, ceva frumos, un prilej de nou.
Acum, după mulți ani în care nu a mai însemnat nimic, are un nou sens. De despărțire, de tristețe. Acum de fiecare dată când merg la gară am sentimentul de gol în stomac, sentimentul groaznic de pierdere sau îndepărtare. (mai mult…)

Continue Reading Gări murdare de durere