"Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii." – Mihai Eminescu
Dacă e toxică, nu e iubire.
Dacă trăiești într-un stres permanent că ceea ce faci sau spui îl va deranja pe celălalt, nu e iubire.
Dacă simți că gelozia lui îți îngrădește libertatea de a fi și de a interacționa cu alți oameni, nu e iubire.
Dacă te jignește, te desconsideră, te face să te simți mărunt și neînsemnat, nu e iubire.
Dacă azi îți aduce flori, iar mâine te rănește, nu e iubire. Continuă lectura „Când e timpul de „Adio””
Cu cât se apropia mai mult ziua nunții, cu atât mai multe îndoieli aveam. Cu cât deveneam mai conștientă de pasul mare pe care urma să îl fac, cu atât îmi venea să fac doi pași mici înapoi. Îmi pare rău, iubitule, dar am avut îndoieli, așa cum am îndoieli dimineața dacă să-mi iau fusta neagră sau rochia verde, așa cum oscilez între a-mi iau un colier care să se asorteze doar cu o singură ținută sau unul care să se potrivească cu aproape orice. Pentru că mă știi, sunt nehotărâtă. Nu sunt omul unui da sau nu categoric, eu sunt omul lui „poate”, nu sunt omul lui „ori e albă, ori e neagră”, pentru că îmi plac nuanțele.
M-am îndoit pentru că mă speria necunoscutul, ideea de a împărți tot spațiul meu cu tine. A fost chinuitor să-mi macin sufletul cu atâtea întrebări și temeri… Continuă lectura „Iubirea care ține de cald inimii”
Tind să cred că, uneori, dragostea, în loc să te înalțe, te coboară atât de jos, încât nu mai recunoști nimic din persoana care obișnuiai să fii… sau poate că este vorba de slăbiciune, o slăbiciune pe care o confunzi cu ușurință cu dragostea. Iar această slăbiciune nu-ți aduce decât umilință și amintirea unei demnități pierdute.
Iustina Ţalea Dinulescu
Atunci când ești iubit, simți. Vezi iubirea în ochii care te privesc cu blândețe atunci când ești abătut și supărat și o simți în tandrețea cu care două brațe te cuprind la piept într-o tăcere vindecătoare.
Atunci când ești iubit, știi. Pentru că în toate dățile în care iubirea nu ți-a fost împărtășită sau ți-a fost dăruită cu porția ai învățat să faci diferența între a fi și a nu fi iubit. Continuă lectura „Gând de iubire”
Cred că o dovadă de iubire e și faptul că ultima bucata care rămâne în farfurie e întotdeauna a mea.
Tu ești Acasă.
Se spune că nu e greu să te îndrăgostești, ci să rămâi îndrăgostit. Și pe bună dreptate. Să rămâi îndrăgostit se dovedește a fi într-adevăr o provocare. Pe care o accepți sau nu, din care ieși învingător sau nu. Nu există rețete universal valabile și nici exemple de urmat.
La un moment dat în viață, te-ai îndrăgostit de frumusețe. Apoi, după un timp, ți-ai dat seama că frumusețea nu e de ajuns ca să rămâi îndrăgostit. Peste un timp, ai crezut că iubeai la cel de lângă tine, faptul că te simțeai în siguranță din punct de vedere material. Și de această dată, ai realizat că banii nu sunt atât de importanți dacă te fac să te simți fericit decât pentru scurt timp și dacă omul de lângă tine nu te apreciază, nu te respectă și nu-ți cunoaște cu adevărat sufletul. Continuă lectura „Când 1+1=1”
Până te face fericit, iubirea te rănește de foarte multe ori. Și de fiecare dată parcă doare și mai tare. Uneori plângi pe umărul unui prieten bun care te înțelege și te încurajează, alteori uzi perna în fiecare noapte, singur, plângându-ți de milă până adormi.
Vei plânge mult atunci când te rănește iubirea. Vei fi urâcios și răutăcios și vei zâmbi rar. Tristețea te va fi copleșit atât de mult încât nu mai poți suporta prezența oamenilor binedispusi și optimiști. Pentru tine totul pare o gaură neagră care te trage cu toată forța în adâncul ei. Și de multe ori vei rămâne o vreme pierdut în abisul propriul suflet rănit, fără să mai crezi, fără să mai speri și fără să mai simți altceva decât dezamăgire. Continuă lectura „Până să fie o binecuvântare, iubirea e uneori un blestem”
Pentru că te iubesc,
Pentru că mă iubești.
Pentru că îmi masezi tălpile atunci când mă dor picioarele,
Pentru că mă alinți,
Pentru că tu te gâdili și eu nu mă gâdil,
Pentru că mă ții în brațe atunci când plâng, Continuă lectura „Pentru că, îți mulțumesc”
Dacă vreodată vei vrea să-mi iei ceva, te rog, nu-mi lua libertatea. De a trăi, de a iubi, de a simți.
Lasă-mi un colțisor în viața mea, care să-mi aparțină numai mie, un loc în care să mă pot refugia ori de câte ori simt nevoia să stau de vorba doar cu mine. Contează enorm de mult, căci într-o zi mi-am pierdut acest colțisor.
Într-o zi oarecare nu m-am mai simțit liberă. Omul pe care îl iubeam la momentul respectiv mi-a îngrădit sentimentele și mi-a limitat viziunea asupra vieții și asupra iubirii. Nu m-am mai simțit nicicând atât de prinsă într-o capcană și nici măcar nu prețuisem până atunci libertatea pe care o aveam. În momentul în care mi-a fost luată treptat, fără să-mi dau seama, am conștientizat că o aveam pentru că îmi lipsea. Nu-ți lipsește decât ce ai și pierzi. Continuă lectura „Despre oameni și despre iubire (II)”
Bărbatul care te iubește e un om special. Nu perfect, ci special.
Bărbatul care te iubește e cel care îți spune că ești frumoasă atunci când te fâțâi prin casă îmbrăcată în pijamale, cel care te surprinde cu o floare atunci când nu sărbătoriți nimic special, cel care te răsfață cu îmbrățișări chiar și atunci când tu ești un arici.
Bărbatul care te iubește e cel cu care te înțelegi din priviri pentru orice lucru important sau mărunt, cel cu care te sfătuiești atunci când nu știi ce e de făcut, convinsă fiind că împreună veți lua cea mai bună decizie, cel în brațele căruia sari atunci când ești fericită și plângi ca un copil atunci când ești tristă. Continuă lectura „Bărbatul care te iubește (II)”