Un moment printre alte mii de momente

 

Sunt momente când ascunzi în spatele unui zâmbet toate lacrimile pe care ochii tăi vor să le plângă. Ascunzi în buze toată durerea, încordând colțurile și obligându-le să rămână ridicate într-un zâmbet. Faci asta pentru a nu fi nevoit să te explici sau să-ți așezi încă o dată sufletul pe tavă. Pentru că vulturii planează deasupra ta, iar tu ești prea obosit ca să te mai lupți cu ei.

Dar sunt și momente când renunți să te mai prefaci. Și-atunci îți ștergi zâmbetul tâmp și fals de pe chip și îți lași lacrimile să o ia la fugă până la bărbie. Iar ele se adună acolo și se îmbrățișează pe bărbia ta. Și printre sughițuri de plâns începi să-ți scoți din suflet ce te macină. Și nu te mai simți nici rușinat, nici amenințat. Pentru că simți nevoia de a-ți relaxa buzele încordate pentru a te destăinui. (mai mult…)

Continue Reading Un moment printre alte mii de momente

Eu plâng

„Eu nu plâng. Nu am plâns niciodată.” – am auzit de câteva ori afirmația asta și mi-e imposibil să cred în veridicitatea ei.
Nu cred că există vreun om care să nu fi vărsat în toată viața lui măcar o lacrimă. Între cei patru pereți ai camerei sale, în singurătate totală, fără nici un martor, a vărsat o lacrimă chiar și cel mai insensibil om.
Dar de ce se încearcă ascunderea acestui lucru? De ce se crede că a plânge e o dovadă de slăbiciune? De ce oamenii se tem să recunoască faptul că plâng? (mai mult…)

Continue Reading Eu plâng