Mi-e dor…de mine. Îmi lipsesc.

Să fii mamă cu normă întreagă înseamnă să te pui pe pauză pe tine, omul, femeia, pentru următorii doi ani (în cel mai fericit caz). Când o aveam pe Eva mică și era vorba doar de ea și atât scriam, practic în necunoștință de cauză, că nu ai voie să te lași pe tânjală. Că trebuie să rămâi femeie, să îți aloci o bucățică de timp pentru tine. Susțin în continuare asta. Oarecum și parțial. Dar mi-am dat seama că depinde de prea multe variabile posibilitatea de a face asta și că judecăm prea ușor alte mame care „arată ca naiba”. (mai mult…)

Continue Reading Mi-e dor…de mine. Îmi lipsesc.

Despre greul din spatele frumosului

A trecut multă vreme de când nu am mai scris pe blog altceva în afară de recenzii la cărți. Câți să fie…2, 3 ani? Dar iată că a sosit momentul în care îmi fac curaj să scriu din nou. Sau poate mai mult decât curaj e o nevoie de a elibera gândurile și de a le da glas. (mai mult…)

Continue Reading Despre greul din spatele frumosului

Nu există mame perfecte. Şi nici copii perfecţi.

dsc_5079

De ce copilul tău nu e ca alţi copii?! Eu recunosc că am făcut păcatul să-mi adresez întrebarea asta, retorică de altfel.

Fiecare fiinţă umană e unică, încă din pântecul mamei care-o aduce pe lume. Numai că noi ne ghidăm cumva după tot felul de stereotipuri şi tipare. Şi avem aşteptări. Prea multe aşteptări. Să fie cuminte, să doarmă cât trebuie, să mănânce tot din farfurie şi lista poate continua la nesfârşit. Aşa că atunci când ghemotocul pare să aibă personalitatea lui deja, îţi dai seama că de fapt nu există reguli universal valabile şi aplicabile, că totul e doar statistică inutilă şi că trebuie să te ghidezi după nevoile şi felul de a fi al copilului tău, fără a privi peste gard la alte mame şi fără a tânji după un copil „mai cuminte”. (mai mult…)

Continue Reading Nu există mame perfecte. Şi nici copii perfecţi.

Sunt mamă, dar sunt și femeie. Sunt femeie, dar sunt și mamă.

14479804_1301534976544904_8508974970088978693_n

 

Femeia, după ce devine mamă, uită pentru o vreme că mai e și…femeie. Își pune pe planul doi sau nici măcar pe ăla ritualurile ei de înfrumusețare, iar oglinda îi devine pentru o vreme un inamic tăcut, care pare să o sfideze de cele mai multe ori.
Corpul femeii în timpul sarcinii suferă modificări majore și însemnate. Da, e minunat ce se întâmplă cu el și e și mai minunat ce rezultă după aceea, însă nu toate femeile sunt la fel de norocoase ca să revină rapid la silueta de dinainte. Inițial ești prea obosită și prea ocupată ca să-ți mai pese, dar vine un moment când te vezi cu adevărat. Te privești cu ochi duri, goală, în oglindă și parcă nu-ți mai place deloc ce vezi. Nu te mai simți atât de atrăgătoare, nu îți mai regăsești senzualitatea și îți privești goliciunea ca pe ceva neplăcut, nu te mai simți…femeie. Ajungi să cazi dintr-o extremă în alta până te accepți și te privești din nou cu încredere. (mai mult…)

Continue Reading Sunt mamă, dar sunt și femeie. Sunt femeie, dar sunt și mamă.

8 reguli de care să ții cont atunci când stai pe lângă o mamă

13909103_1231829433515459_6949562987272092039_o

1. Nu o enerva. Asta e cea mai importantă și de asta e și primul loc. Nervii ei sunt deja întinși la maxim și orice scânteie poate produce o explozie. La propriu. Serios, nu enerva o mamă!
2. Nu o contrazice dacă nu ai argumente solide pentru că se ajunge din nou la punctul 1.
3. Când spune că nu mai poate, crede-o. Ea mai poate chiar și atunci când zice că nu mai poate, dar uneori chiar simte nevoia să ia o pauză. Când a devenit mamă a ieșit din zona ei de confort pentru totdeauna și responsabilitatea semnată pe viață devine din când în când extrem de copleșitoare.
4. Dacă o poți ajuta cu ceva, oricât de neînsemnat ar părea, nu ezita să o faci. Poate că nu cere întotdeauna ajutor, dar are nevoie de el destul de des. (mai mult…)

Continue Reading 8 reguli de care să ții cont atunci când stai pe lângă o mamă

Mamele și cochetăria

12719147_1154727297892340_1799574937155851299_o

Atunci când devii la rândul tău mamă, începi să-ți privești propria mamă ca pe o eroină.
Nu știu dacă la voi se aplică, dar eu îmi amintesc cum îi spuneam mamei (și eram convinsă de asta) că eu voi proceda altfel atunci când voi avea la rândul meu copil. În principiu ideea mea presupunea o oarecare doză de egoism. Acest egoism însă a dispărut odată cu apariția Evei în viața mea. Da, îmi doresc în continuare să mai am timp nelimitat de răsfăț personal, însă trebuie să recunosc că îl prefer tot pe cel petrecut alături de micuță. (mai mult…)

Continue Reading Mamele și cochetăria