Dacă voi nu mă mai vreţi, nici eu nu vă mai vreu!

29cdfaeea4f5d415b1d4a852875c6c83

Târziu, chiar foarte târziu pentru bunăstarea mea emoţională am învăţat să interpretez corect tăcerea sau absenţa oamenilor şi am învăţat deasemenea să le practic. Mare parte din viaţa mea am fost dependentă de prezenţa oamenilor în viaţa mea, dar cu timpul am reuşit să-mi câştig independenţa emoţională. Asta m-a costat multe lacrimi plânse şi neplânse de dezamăgire. M-am consumat o vreme, fiind furioasă şi simţindu-mă nedreptăţită. Astăzi nu mă mai simt aşa. Astăzi merg mai departe cu mai multă uşurinţă şi nu mai sunt dispusă să accept de la nimeni resturi de prietenie, de atenţie ori de apreciere. (mai mult…)

Continue Reading Dacă voi nu mă mai vreţi, nici eu nu vă mai vreu!

Vine o zi când îți spui „Gata”

970e8f2c23612818faa5cc2356f3ab91

Cu timpul înveţi până la urmă să-ţi vezi de drumul tău şi să-i laşi pe alţii în urmă fără prea mari regrete. Înveţi să te alegi pe tine şi să te respecţi îndeajuns încât să nu mai baţi la aceeaşi uşă închisă la care te încăpăţânai să tot baţi în speranţa că o să primeşti ceea ce aştepţi. De fapt, înveţi să nu mai aştepţi nimic de la nimeni. Oamenii reuşesc să te surprindă plăcut atunci când tu nu ai nici o aşteptare de la ei. În caz contrar dezamăgirea e direct proporţională cu aşteptarea.
Înveţi să iei ca atare fiecare persoană din viaţa ta şi să te îndepărtezi treptat atunci când nu te mai regăseşti într-un loc, într-un om. Înveţi să înlocuieşti mâhnirea cu optimismul, gândind că tot răul e spre bine şi că tristeţea pe care o simţi astăzi e doar preludiul unui mâine mai bun. Dar nu e uşor să înveţi toate astea. Şi nici nu înveţi de pe o zi pe alta. Întâi suferi ca un nebun după fiecare om cu care nu te mai identifici. După un timp ei devin trecut, iar tu înveţi treptat să-i laşi acolo. (mai mult…)

Continue Reading Vine o zi când îți spui „Gata”

Monolog VIII

3b40907349ce9ef2f63f5814ad14af5a

Îmi dau seama cu o oarecare dezamăgire faţă de mine însămi sau mai degrabă cu confuzie, că trecerea anilor nu m-a lecuit de naivitate. Sunt lecţii pe care credeam că le-am învăţat cu timpul şi totuşi constat că viaţa mă prinde mereu nepregătită.

Cu naivitate, încă mai cred. În oameni şi în vorbele lor, în prezenţa şi în braţele lor, în ochii lor şi în schimbare. Dar oamenii se încăpăţânează să-mi demonstreze că totul e fals, că viaţa e o scenă imensă, cu decoruri care se schimbă şi actori care şi-au învăţat replicile atât de bine încât le-au devenit a doua natură. (mai mult…)

Continue Reading Monolog VIII

Astăzi e despre cărţi

1dccd2b673e65cb8b20e1b1d07298d4e

Astăzi e despre sfinţi şi despre cărţi. Sfântul Gheorghe şi Ziua Internaţională a cărţii. Eu le sărbătoresc pe amândouă. Îl am pe tata un Gheorghe şi o carte pe noptieră pe care am de gând să o sărbătoresc, citind-o.

De câţiva ani încoace cărţile au devenit pentru mine mai mult decât nişte simple obiecte. Sunt cele mai bune prietene ale mele. De fiecare dată când oamenii m-au dezamăgit, m-am refugiat în cărţi. Astfel am început să cred din ce în ce mai puţin în cei pe care îi numeam prieteni şi să iubesc din ce în ce mai mult cărţile. (mai mult…)

Continue Reading Astăzi e despre cărţi

Aparţine-ţi!

45b658e23c94d5581d75a49630b2b258

Cred că scopul vieţii noastre este să ne căutăm. Şi după o vreme să ne şi găsim. De fapt, să ne aparţinem nouă înşine. Poate că sună ciudat ceea ce spun, poate că pare lipsit de noimă. Vei spune că scopul omenirii e fericirea, aceasta însemnând lucruri diferite pentru fiecare om în parte. Cândva, şi eu credeam acelaşi lucru. Între timp mi-am schimbat însă viziunea şi asta pentru că mi-am dat seama că oamenii fericiţi sunt cei mulţumiţi cu ei înşişi şi cu viaţa pe care o au. Restul sunt mai degrabă în căutarea eu-lui decât în căutarea unui ceva care le-ar aduce ipotetic vorbind fericirea. (mai mult…)

Continue Reading Aparţine-ţi!

Hoţi de zâmbete

30f3cabdebeb797102c9a7d6f3d1f3c7

Schimbarea noastră. Uneori se produce brusc, însă cel mai adesea e un proces lent, de lungă durată. De-a lungul timpului ne raportăm vieţile, fericirea, personalitățile la alţi oameni. Ajungem chiar să depindem de ei. Emoţional, spiritual, material. La un moment dat, acei oameni de care depindeam ne dezamăgesc. Din motive mai mărunte sau extrem de serioase. Cert este că trădarea lor ne fură zâmbetul şi uneori ne pierdem pe noi înşine odată cu încrederea în ei.

Ei sunt hoţii de zâmbete, călăii de suflete. Ei ne ciopartesc încrederea şi ne lasă goi pe dinăuntru. Lasă în urmă oameni distruşi, care nu mai ştiu încotro să se îndrepte, pe cine să mai creadă, dacă să mai iubească şi când o să mai zâmbească. (mai mult…)

Continue Reading Hoţi de zâmbete

Cuvintele fac lumea să se învârtă

22a9917b01d7e3e6ad798a92c38ab0fd

Cred cu tărie, acum mai mult ca oricând, că într-o relație, de orice natură, comunicarea este cea care creează o bază solidă a celorlalte sentimente care apar pe parcurs. Cuvintele sunt cele care fac lumea să se învârtă. Ele pot să schimbe oamenii pentru totdeauna, îi pot determina să se iubească sau să se urască, să aibă încredere sau să devină suspicioși, să rănească sau să vindece. Da, cuvintele au o forță incredibilă și uneori chiar nu suntem conștienți de impactul pe care îl au.
(mai mult…)

Continue Reading Cuvintele fac lumea să se învârtă

Monolog VII

89d02ccc1b6573c865cfe577bde3c59b

De ce pleacă oamenii? Sau de ce rămân? Uneori pleacă chiar și de unde le e bine, alteori rămân acolo unde nu mai e nimic pentru ei. Cine poate să înțeleagă sufletul sau alegerile lui? Nimeni. Nici măcar tu însuți nu-ți înțelegi de cele mai multe ori reacțiile, acțiunile, sentimentele, pierderile, deci cu atât mai puțin ajungi să le înțelegi pe ale altora.
Uneori facem alegeri atât de proaste, alteori suntem chiar noi victime ale alegerilor proaste făcute de alți oameni. Ce e drept și ce e nedrept? Cine mai poate cataloga? Trăim vremuri stranii, în care sentimentele se degradează rapid, în care oamenii renunță ușor la alți oameni, în care oamenii rănesc cu ușurință sufletele altor oameni, intenționat sau neintenționat, în care omul își pierde esența în lupta lui pentru succes sau în căutarea propriului sine. (mai mult…)

Continue Reading Monolog VII

Așteptările

Nu le poți cere oamenilor să-ți ofere ceva ce nu au. E valabil și pentru sentimente. Cred că nu toți oamenii sunt construiți să fie prieteni, să iubească necondiționat, să…

Continue Reading Așteptările