Despre ziua când „Niciodată” devine „Azi”

Cea mai mare greșeală pe care o facem noi, ca părinți, este să ne raportăm reușitele sau eșecurile copiiilor noștri la cele ale altor copii. Recunosc, și eu am făcut-o de multe ori. Inclusiv, pe mine ca părinte m-am comparat cu alți părinți, lucru care este la fel de greșit și deloc constructiv. Da, există cu siguranță părinți „mai buni”, copii „mai cuminți”. Dar trebuie să ne amintim că nu există reguli universal valabile, că ce funcționează pentru unii nu funcționează pentru alții, că ei oricum sunt foarte schimbători de la o etapă la alta și că ceea ce e bun sau eficient în prezent nu prezintă o garanție a viitorului. Continuă să citești Despre ziua când „Niciodată” devine „Azi”

Părinţi vs ne-părinţi

parenting-classes-300X300

Vine o vreme când după ce intri în rândul părinţilor apar modificări în cercul de cunoştinţe. Tu nu mai faci parte din tabăra celor care pot face ce vor cu timpul lor liber, iar cei care au rămas de cealaltă parte a baricadei nu prea mai pot fi pe aceeasi lungime de undă cu tine. Nu e o regulă universal valabilă, dar am constatat că se aplică destul de des. Continuă să citești Părinţi vs ne-părinţi

Și-acum? Ce-i de făcut?

DSC_2309

Așteptarea unui bebeluș este o perioadă extrem de emoționantă și de frumoasă în viața viitorilor părinți. Citești și citești, te informezi, te documentezi, ești avid de orice pont pe care ți-l vinde cineva care este deja părinte, crezând că atunci când vei fi pus în fața faptului împlinit vei fi pregătit pentru orice situație și totuși… totuși, după ce se întâmplă minunea și ajungeți acasă, te simți cu totul și cu totul nepregătit. Orice teorie pică și ai impresia că la tine nu se aplică nimic din ce credeai că știi. Continuă să citești Și-acum? Ce-i de făcut?

De ce i-ai fura unui copil copilăria?!

Nu pot înțelege de ce unii părinți își transformă copiii în păpuși sau în accesorii. Nu am aprobat și nici nu găsesc frumoasă o copilă machiată, coafată și plină de bijuterii la vârste fragede și foarte fragede. Să fie oare vorba de nevoia părinților de a ieși în evidență? Dar de ce să facă asta prin intermediul copiiilor lor? E o insultă și o batjocoră la adresa copilăriei, e o obligare a sufletului și a trupului de a se maturiza mai repede și o încălcare a legilor nescrise ale naturii, ale firii umane.
Frumusețea unui copil stă tocmai în simplitatea și în naturalețea lui.
De ce ar încerca tocmai părinții să le răpească asta? Continuă să citești De ce i-ai fura unui copil copilăria?!