"Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii." – Mihai Eminescu
Uneori îmi place ploaia. Îmi place să o ascult, să mă cuibăresc în pat citind, cu fereastra deschisă, inspirând aerul proaspăt de pământ ud.
Uneori îmi place ploaia. Doar uneori.
Astăzi nu.
Astăzi ploaia îmi răscolește sufletul, mă agită, mă copleșește.
Astăzi nu-mi place ploaia.
© Iustina Ţalea
Plouă. Pic, pic, pic.
Plouă peste gândurile mele, peste visele mele, peste dragostea mea.
Plouă peste speranţe şi peste prietenii.
Plouă peste dor şi peste aşteptări.
Plouă peste tot.
Plouă. Pic, pic, pic.
Plouă mărunt, cu răcoare şi cu o oarecare înăbuşeală.
Plouă zgomotos şi plouă liniştit.
Plouă pentru că cerul se simte greu şi vrea să plângă.
Plouă pentru că nimic nu e mai e la fel şi totusi, ceva familiar rămâne mereu. Continuă lectura „Plouă.”