De ce sunt oamenii din ce în ce mai singuri…

b506c1ed088874e5d288a46e1e8924e4 (1)
Pentru că nu mai știu sau nu pot să comunice. Pentru că timpul însuși a devenit dușmanul tuturor. Pentru că fiecare dintre noi își duce în spate propriile necazuri și întristări. Pentru că nu mai avem răbdare și încredere să mai povestim nimănui ce se petrece în sufletul și în viața noastră.

O realitate a prezentului în care trăim este singurătatea. Sau, poate că e impropriu spus. Poate nu e vorba de singurătate, ci de solitudine. Se spune că atunci când ești trist, supărat, îngândurat e bine să ai pe cineva căruia să-i mărturisești oful. Pentru moment e bine, povara sufletească se diminuează, iar un gând bun și un sfat din partea cuiva care privește obiectiv problema ta îți poate ridica moralul. Dar acest lucru se poate dovedi un cuțit cu două tăișuri, pentru că, la fel ca într-o sală de judecată, tot ce spui poate și va fi folosit la un moment dat împotriva ta. (mai mult…)

Continue Reading De ce sunt oamenii din ce în ce mai singuri…

Singurătate dorită

large (1)

„Singurătatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp.” …spunea Seneca

Ajungi să fii condamnat atunci când sufletul tău simte nevoia de singurătate. Obosit fiind, sufletul simte nevoia să fie singur. Tu simți nevoia să petreci ceva timp cu tine, cu gândurile tale. Simți o nevoie acută, fizică și sufletească, de tăcere. De liniște. De ecoul propriilor gânduri. Pentru că oricât de mult ai iubi oamenii și prezența lor, uneori vrei să te ai doar pe tine. Dar ei nu vor înțelege asta. Se vor supăra, se vor simți neglijați, uitați. Nu vor înțelege nevoia ta de liniște și o vor interpreta și analiza la infinit. Te vor întreba mereu „De ce?”. Sau vor spune că ești egoist. (mai mult…)

Continue Reading Singurătate dorită

Copaci fără pădure

Copaci fără pădure

Suntem ca doi copaci
La margini de poteci
Stând unul lângă altul
Singuri în nopțile reci.

Crengile stau mână-n mână
Frunzele ni se-mpreună
Freamătul se contopește…
Singurătatea-n noi domnește.  (mai mult…)

Continue Reading Copaci fără pădure

O tăcere de care ai nevoie

I-am dat sufletului meu tot ce mi-a cerut de-a lungul timpului.
I-am dat speranțe, i-am dat vise, i-am dat lacrimi, i-am iubire, i-am dat iertare și i-am dat singurătate.
Nu i-am refuzat niciodată nimic, și totuși, el s-a simțit adesea nemulțumit. Nu i-au ajuns darurile mele. A vrut mereu mai mult. A fost lacom. Mereu lacom de iubire și totodată de singurătate.
Poate părea cât se poate de nelalocul ei această afirmație, dar vă spun, pentru mine e cât se poate de posibil. (mai mult…)

Continue Reading O tăcere de care ai nevoie