De’ale sufletului…

7132dc0493f655e9f328279b0a89a124

Îmi place să cred că nu sunt omul care renunță ușor, dar cred, de asemenea că nu sunt nici omul care se lasă călcat în picioare fără riposteze.
Nu mi-a plăcut niciodată să mă cert, pentru că iubesc armonia. Zgomotul, agitația, reproșurile, țipetele mă deranjează și mă obosesc. Mă determină să mă distanțez cu sufletul de oamenii care le provoacă.

Spunea cineva, cândva, „Opriți planeta, vreau să cobor!”. Nu-mi amintesc contextul, dar îmi amintesc că îmi revine în minte deseori sintagma. Pentru că de prea multe ori, oamenii, agitația zilnică și stresul mă dezechilibrează. Mă doare lumea în care trăim, mă dor oamenii care te ajută să te ridici, doar ca mai apoi să-ți reteze aripile. (mai mult…)

Continue Reading De’ale sufletului…

De suflet

large

Sufletul nu cunoaște amânarea. Sufletul îți cere acum, simte acum, plânge acum, râde acum. El nu amână tristețile pentru mai târziu și nici nu ține în loc zâmbetele.
Sufletului îi e dor și nu-i trece de dor. El plânge chiar și după ce ochii rămân fără lacrimi, iar uneori, se simte singur chiar dacă, de fapt, tu nu ești singur.

Sufletului îi este străină amânarea. El cere ce-i al lui și se tânguie după ce-i lipsește. Pentru el nu există mâine. (mai mult…)

Continue Reading De suflet

O mare, o carte, o vioară.

large

Cum arată sufletul tău? Dacă l-ai putea asemăna cu un loc anume sau cu un obiect, care ar fi acela?

Sufletul meu e ca marea într-o dimineață oarecare de vară, la răsărit.
Sufletul meu e ca o carte, cu miros de vechi, cu coperți prăfuite și roase pe la colțuri, cu pagini îndoite și paragrafe subliniate, păstrând între paginile sale parfumul fiecărui om care le-a atins și le-a îndoit.
Sufletul meu e precum o vioară care cântă de dor și de dragoste, târziu, în noapte. (mai mult…)

Continue Reading O mare, o carte, o vioară.

Un bagaj numit generic „suflet”

bb5e22542bafe1f62d54909dd5ea4ccc

Păstrăm în suflete prea multe și prea de toate. Lacrimi neplânse la timpul lor, cuvinte nerostite din lașitate și altele rostite cu limbă de foc, care au pârjolit sufletele altor oameni, regrete mărunte pentru ce am făcut greșit și altele însemnate pentru ce am fi putut să facem, oameni pe care nu i-am putut păstra și alții pe care nu i-am putut ierta, prietenii încheiate din prea mult orgoliu, șanse ratate, răni pe care nu le-a închis timpul, visuri pe care le-am uitat într-un colț întunecat acolo, în suflet.

(mai mult…)

Continue Reading Un bagaj numit generic „suflet”

Reguli de bun simț la intrarea în suflet

large

Pășește cu grijă în sufletul meu.
Ți-aș spune să te descalți dacă nu e prea mare deranjul.
Să pășești ca și cum ai pluti, să nu-ți simt pașii apăsați și grei.
Vezi tu, acum e curat. E liniște acolo. Am aerisit și miroase frumos.
Știi cum miroase? Miroase a tei. Așa spun eu că miroase sufletul curat. A tei. (mai mult…)

Continue Reading Reguli de bun simț la intrarea în suflet

Dincolo…

 

Dincolo de ochii mari și curioși, de lacrimi și de zâmbete,
dincolo de dulceață și de răceală, de copilării,
dincolo de stări și de nestări, de cuvinte și de tăceri apăsătoare,
dincolo de iubire și de neiubire,
dincolo de dor, (mai mult…)

Continue Reading Dincolo…

Sufletul meu e închis pentru renovare. Nu intrați și nu insistați!

Astăzi am tras obloanele peste sufletul meu și am hotărât să reorganizez tot ce am adunat aici cu sau fără voia mea. Vreau să curăț de pe podeaua sufletului resturile de prietenie rămase în urma oamenilor care s-au jucat de-a prietenia așa cum te joci de-a v-ați ascunselea. S-au strâns grămăjoare și parcă au început să degaje un miros neplăcut. Mi-am spus că este imperios necesar să dezinfectez și pereții de dezamăgire, de regrete, de durere. (mai mult…)

Continue Reading Sufletul meu e închis pentru renovare. Nu intrați și nu insistați!

Anotimpurile sufletului (II)

 

Mi-e primăvară.
Așa mi-e câteodată. În sufletul meu răsar ghiocei și mărgăritare care sparg pojghița de gheață care s-a format. Cerul e senin, soarele mângâie blând, iar păsările mă încântă cu glasul lor gingaș.
Narcisele și lalele frumos parfumate îmi colorează viața, iar ploile călduțe mă curăță de toată murdăria, durerea și urâțenia lumii.
Așa mi-e primăvara. Cu un soi de optimism și de încredere în mine renasc după fiecare iarnă care se așterne în sufletul meu. Și e cald, e bine, e soare, e culoare, e parfum plăcut. E simplitate.
Mi-e primăvară. (mai mult…)

Continue Reading Anotimpurile sufletului (II)