Un alt om

181a5472232b6dd6617a58f9ffa0b719

Astăzi recitesc ce scriam acum un an, doi, trei. Sau în urmă cu 4 ani, când am creat blogul. Şi ce străină îmi sunt! Cine eram eu atunci? Cine sunt eu acum? Un alt om. Acelaşi şi totuşi altul. Alte interese, alte preocupări, alt timp, parcă altă viaţă. Alte trăiri, alţi oameni în viaţa mea sau poate aceeaşi. Unii dintre ei s-au schimbat, la fel ca şi mine, alţii au rămas la fel. De unii m-am despărţit pentru totdeauna, pe alţii îi port încă în suflet deşi nu le-am mai vorbit de o vreme. (mai mult…)

Continue Reading Un alt om

Timp. Fiecare cu timpul lui.

7362029f2ea452c8153781be4ea7b7a8

Trece timpul. Oh, dar cum trece timpul! Parcă nu mai sunt omul de ieri, de săptămâna trecută, de acum 5 ani. Nici în oglindă, nici în suflet. Timpul mi-a erodat şi chipul şi sufletul, aşa cum apa modelează piatra după ciocniri repetate. Tot ce am simţit, ce am trăit, ce m-a bucurat şi ce m-a durut şi-a pus amprenta pe care omul care sunt astăzi şi o va face în continuare cu omul care voi fi peste ani. (mai mult…)

Continue Reading Timp. Fiecare cu timpul lui.

Timpul uită. Noi nu.

453851a9c982fb89ef1d72c7c76e617d

Noi nu am uitat și nu vom uita toate acele momente în care am fost uitați, în care am vorbit, dar nu am fost ascultați, înțeleși, în care am întins disperați ambele mâini către oameni și nu s-a întors nimeni și nimeni nu ți-a întins mâna înapoi.
Noi păstrăm în suflet poveri imense; de pildă, toate acele clipe în care nu ne-am mai recunoscut prietenii și în care ne-am întrebat dacă mai avem prieteni, acele momente când ne-am simțit dezbrăcați sufletește de toate sentimentele înălțătoare și toate acele lacrimi de dor nealinat, de iubire rănită sau neîmpărtășită, de pustiu, de incomplet. (mai mult…)

Continue Reading Timpul uită. Noi nu.

Mă apasă timpul

3d7293eef05d9cd631032e0934c02613

„”Mai târziu” devenea „prea târziu”…” – O. Paler

… pentru că amânam, pentru că aveam falsa impresie că voi avea timp să le fac pe toate şi că mâine sau luna viitoare voi face cu siguranţă acel lucru pentru care n-am timp astăzi.
Credeam că „te iubesc” va suna la fel de bine şi mâine sau că îmi trebuie timp că să-mi înfrâng orgoliul şi să spun „Iartă-mă!”. Aveam certitudini. Că prietenii vor fi mereu aceeaşi şi că mâine va veni cu siguranţă. Încă mai cred asta şi încă mai am prostul obicei de a amâna. Încă mai cred că am tot timpul din lume pentru a-mi revedea prieteni vechi sau pentru a-mi recunoaşte toate greşelile. Încă mai cred că timpul mi-e prieten şi că voi putea face anumite lucruri când vreau eu, cu gândul că „am eu timp să fac şi asta…”. (mai mult…)

Continue Reading Mă apasă timpul

Va doresc timp…

„Hai că mă grăbesc.”
N-am timp să zâmbesc astăzi, darămite să mai fiu și fericit?
Ce?! Asta e cea mai frumoasă zi de toamnă? Hai, dom’le, lasă-mă cu prostiile! Nu vezi că am treabă, că mă grăbesc! Nu am timp. Trebuie să ajung la muncă, să fac rapoarte, să le dau mai departe, să mă plimb în ședințe.
Cum adică, să mă bucur? Păi, cum? Să mă bucur așa, din nimic? Hai, dom’le, fii mai serios. N-am eu timp de așa ceva.”

Recunoașteți măcar în parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel puțin o dată, personajul principal al unei asemenea povești? (mai mult…)

Continue Reading Va doresc timp…

Taifasuri (II)

Când stai de vorbă cu timpul, el îți răspunde la întrebări, îți dezvăluie adevăruri neștiute sau neacceptate, înlătură măști și îți demonstrează concret că de cele mai multe ori aparențele înșeală.
Timpul este considerat a fi cel mai mare dușman al oamenilor. Și este. Dar paradoxal, uneori ne devine aliat atunci când suntem confuzi și ne pierdem în mulțimea de oameni fără a ști cu certitudine dacă ceea ce vedem este într-adevăr ceea ce vedem sau e doar o mască ieftină. Ne este prieten și atunci când ne oblojește cu grijă rănile provocate de minciuni, de ipocrizii sau de promisiuni încălcate. (mai mult…)

Continue Reading Taifasuri (II)

Avem nevoie de timp…

Întotdeauna avem nevoie de timp. 
Avem nevoie de timp mai ales atunci când trebuie să ne plângem durerile, dezamăgirile, regretele, vinovățiile, neputințele.
Avem nevoie de timp ca să ne împăcăm cu greșelile pe care le-am făcut, cu oamenii care ne-au dezamăgit sau pe care i-am dezamăgit și avem nevoie de timp pentru a îmbrățișa acea singurătate care ne vindecă.
Avem nevoie de timp pentru a ne cere iertare și pentru a fi iertați.
Avem nevoie de timp pentru lacrimi amare și pentru strigăte de durere. (mai mult…)

Continue Reading Avem nevoie de timp…

A sosit timpul…

A sosit timpul să-mi schimb tapetul vechi, plin de găuri și murdar de timp de pe inimă și să îl înlocuiesc cu catifea.
A sosit timpul să înlocuiesc zilele de lână care îmi zgâriau sufletul cu zilele de cașmir care să mi-l atingă ușor și plăcut.
A sosit timpul să mă scutur de colbul amintirilor care mi-au încătușat inima prea multă vreme.
A sosit timpul să iert, să uit, să nu mai caut răspunsuri la întrebări la care nu s-a dorit a răspunde.
A sosit timpul să am mai mult timp pentru ceea ce îmi place mie.
A sosit timpul să privesc către cer și să mulțumesc pentru ce am. Nemulțumirilor le dau vacanță. (mai mult…)

Continue Reading A sosit timpul…

Timpul nu mai are răbdare cu oamenii

Mi se pare că timpul nu mai are răbdare cu noi. Sau poate că noi trecem prea nepăsători prin timp. Uneori ziua mi se pare prea scurtă pentru pentru toate îmbrățișările și săruturile pe care vreau să le dau, pentru toate te iubesc-urile pe care vreau să le rostesc și pentru toate greșelile pe care vreau să le îndrept, iar noaptea mi se pare exagerat de lungă atunci când gândurile se aleargă prin mintea mea.
Cândva, demult, timpul parcă se scurgea altfel. Zilele treceau liniștit, ca un rău de munte, vara, șerpuind printre copaci și gâdilând pietrele. Oamenii aveau mai puține griji și mai mult timp liber. Se bucurau unii de alții, se întâlneau mai des și comunicau mai mult. (mai mult…)

Continue Reading Timpul nu mai are răbdare cu oamenii