Vine o zi când îți spui „Gata”

970e8f2c23612818faa5cc2356f3ab91

Cu timpul înveţi până la urmă să-ţi vezi de drumul tău şi să-i laşi pe alţii în urmă fără prea mari regrete. Înveţi să te alegi pe tine şi să te respecţi îndeajuns încât să nu mai baţi la aceeaşi uşă închisă la care te încăpăţânai să tot baţi în speranţa că o să primeşti ceea ce aştepţi. De fapt, înveţi să nu mai aştepţi nimic de la nimeni. Oamenii reuşesc să te surprindă plăcut atunci când tu nu ai nici o aşteptare de la ei. În caz contrar dezamăgirea e direct proporţională cu aşteptarea.
Înveţi să iei ca atare fiecare persoană din viaţa ta şi să te îndepărtezi treptat atunci când nu te mai regăseşti într-un loc, într-un om. Înveţi să înlocuieşti mâhnirea cu optimismul, gândind că tot răul e spre bine şi că tristeţea pe care o simţi astăzi e doar preludiul unui mâine mai bun. Dar nu e uşor să înveţi toate astea. Şi nici nu înveţi de pe o zi pe alta. Întâi suferi ca un nebun după fiecare om cu care nu te mai identifici. După un timp ei devin trecut, iar tu înveţi treptat să-i laşi acolo. (mai mult…)

Continue Reading Vine o zi când îți spui „Gata”

Monolog VIII

3b40907349ce9ef2f63f5814ad14af5a

Îmi dau seama cu o oarecare dezamăgire faţă de mine însămi sau mai degrabă cu confuzie, că trecerea anilor nu m-a lecuit de naivitate. Sunt lecţii pe care credeam că le-am învăţat cu timpul şi totuşi constat că viaţa mă prinde mereu nepregătită.

Cu naivitate, încă mai cred. În oameni şi în vorbele lor, în prezenţa şi în braţele lor, în ochii lor şi în schimbare. Dar oamenii se încăpăţânează să-mi demonstreze că totul e fals, că viaţa e o scenă imensă, cu decoruri care se schimbă şi actori care şi-au învăţat replicile atât de bine încât le-au devenit a doua natură. (mai mult…)

Continue Reading Monolog VIII

Aparţine-ţi!

45b658e23c94d5581d75a49630b2b258

Cred că scopul vieţii noastre este să ne căutăm. Şi după o vreme să ne şi găsim. De fapt, să ne aparţinem nouă înşine. Poate că sună ciudat ceea ce spun, poate că pare lipsit de noimă. Vei spune că scopul omenirii e fericirea, aceasta însemnând lucruri diferite pentru fiecare om în parte. Cândva, şi eu credeam acelaşi lucru. Între timp mi-am schimbat însă viziunea şi asta pentru că mi-am dat seama că oamenii fericiţi sunt cei mulţumiţi cu ei înşişi şi cu viaţa pe care o au. Restul sunt mai degrabă în căutarea eu-lui decât în căutarea unui ceva care le-ar aduce ipotetic vorbind fericirea. (mai mult…)

Continue Reading Aparţine-ţi!

Hoţi de zâmbete

30f3cabdebeb797102c9a7d6f3d1f3c7

Schimbarea noastră. Uneori se produce brusc, însă cel mai adesea e un proces lent, de lungă durată. De-a lungul timpului ne raportăm vieţile, fericirea, personalitățile la alţi oameni. Ajungem chiar să depindem de ei. Emoţional, spiritual, material. La un moment dat, acei oameni de care depindeam ne dezamăgesc. Din motive mai mărunte sau extrem de serioase. Cert este că trădarea lor ne fură zâmbetul şi uneori ne pierdem pe noi înşine odată cu încrederea în ei.

Ei sunt hoţii de zâmbete, călăii de suflete. Ei ne ciopartesc încrederea şi ne lasă goi pe dinăuntru. Lasă în urmă oameni distruşi, care nu mai ştiu încotro să se îndrepte, pe cine să mai creadă, dacă să mai iubească şi când o să mai zâmbească. (mai mult…)

Continue Reading Hoţi de zâmbete

Cuvintele fac lumea să se învârtă

22a9917b01d7e3e6ad798a92c38ab0fd

Cred cu tărie, acum mai mult ca oricând, că într-o relație, de orice natură, comunicarea este cea care creează o bază solidă a celorlalte sentimente care apar pe parcurs. Cuvintele sunt cele care fac lumea să se învârtă. Ele pot să schimbe oamenii pentru totdeauna, îi pot determina să se iubească sau să se urască, să aibă încredere sau să devină suspicioși, să rănească sau să vindece. Da, cuvintele au o forță incredibilă și uneori chiar nu suntem conștienți de impactul pe care îl au.
(mai mult…)

Continue Reading Cuvintele fac lumea să se învârtă

Așteptările

Nu le poți cere oamenilor să-ți ofere ceva ce nu au. E valabil și pentru sentimente. Cred că nu toți oamenii sunt construiți să fie prieteni, să iubească necondiționat, să…

Continue Reading Așteptările

Tu esti mulțumit?

 

aca17f099223f42a360377a7ba4ee792

Sentimentul de mulțumire sufletească vine mai degrabă din iubire. Iubirea pe care o simți pentru viață, și pentru oamenii din jurul tău, iubirea pe care o dăruiești și pe care o primești.

Prea mulți oameni sunt nefericiți. Și sunt astfel pentru că de fapt sunt nemulțumiți. Pentru ei niciodată nu va fi de ajuns ce au sau ce primesc. Consideră că li se cuvine mai mult și uită să se bucure de lucrurile simple, de mărunțișurile banale care dau culoare vieții. În sinea lor acești oameni sunt extrem de singuri.
Nefericirea, nemulțumirea sunt ca o boală. Te consumă în interior și te îndepărtează de oameni. Îți răpesc pofta de viață și într-o oarecare măsură te determină să te autoizolezi și să-ți plângi singur de milă. (mai mult…)

Continue Reading Tu esti mulțumit?

Când e timpul de „Adio”

9ed579c49640f307dac20663714eb3cc

Dacă e toxică, nu e iubire.
Dacă trăiești într-un stres permanent că ceea ce faci sau spui îl va deranja pe celălalt, nu e iubire.
Dacă simți că gelozia lui îți îngrădește libertatea de a fi și de a interacționa cu alți oameni, nu e iubire.
Dacă te jignește, te desconsideră, te face să te simți mărunt și neînsemnat, nu e iubire.
Dacă azi îți aduce flori, iar mâine te rănește, nu e iubire. (mai mult…)

Continue Reading Când e timpul de „Adio”

Fericirea, o stare de spirit

99e3fbeb0991c6982c7beaa5aa300bec

Cândva, de-a lungul drumului, am învățat să fiu fericită. Da, s-a întâmplat într-o zi oarecare, fără să-mi propun și fără să-mi dau seama îndată că sunt un om fericit.
Fericirea vine din mulțumire, iar mulțumirea vine din acceptarea și asumarea unor momente, stări, situații.
(mai mult…)

Continue Reading Fericirea, o stare de spirit