Dialog imaginar

large

Dacă aș avea ocazia să-i pot privi în ochi pe oamenii care m-au dezamăgit și m-au rănit, dacă aș ști că pentru o clipă ar vrea și ar putea să mă asculte doar cu sufletul, le-aș mărturisi cu toată sinceritatea tot ce simt, cu riscul de a rămâne din nou descoperită și vulnerabilă.
Le-aș spune că mi-au jupuit sufletul cu cuvintele lor tăioase și că mi-au spulberat încrederea din princina celor mincinoase. Le-aș spune că în unele nopți am adormit cu perna udă de lacrimi amare, nu sărate și că m-am simțit descurajată, singură și… rece. (mai mult…)

Continue Reading Dialog imaginar

Timpul uită. Noi nu.

453851a9c982fb89ef1d72c7c76e617d

Noi nu am uitat și nu vom uita toate acele momente în care am fost uitați, în care am vorbit, dar nu am fost ascultați, înțeleși, în care am întins disperați ambele mâini către oameni și nu s-a întors nimeni și nimeni nu ți-a întins mâna înapoi.
Noi păstrăm în suflet poveri imense; de pildă, toate acele clipe în care nu ne-am mai recunoscut prietenii și în care ne-am întrebat dacă mai avem prieteni, acele momente când ne-am simțit dezbrăcați sufletește de toate sentimentele înălțătoare și toate acele lacrimi de dor nealinat, de iubire rănită sau neîmpărtășită, de pustiu, de incomplet. (mai mult…)

Continue Reading Timpul uită. Noi nu.

Putere sau lasitate?

In viata, intalnim mai multe tipuri de dezamagiri. Unele mai mici, altele mai mari. Unele peste care putem trece si altele care cu timpul devin din ce in ce mai mari pana nu le mai putem duce. Si ajungem in punctul in care ne punem intrebarea: A venit timpul sa renunt?

Uneori ne ia ceva timp sa ne facem curajul necesar pentru a spune STOP. Pentru ca ne agatam de acea speranta ca totul se va indrepta pana cand aceasta devine din ce in ce mai amara.
Intotdeauna va fi greu si dureros sa inchei un capitol din viata ta. Sa lasi  in urma oameni si amintiri. Dar e dureros si sa bati pasul pe loc, sa ramai in urma si sa acumulezi frustrari. (mai mult…)

Continue Reading Putere sau lasitate?

Obosita si satula

Si sunt momente in viata cand tristetea te copleseste. Te duce pana in cel mai negru abis al ei apoi le lasa in bratele dezamagirii. Ale frustrarii. Ale neputintei.
E cumplita senzatia aceea de renuntare pentru ca nu iti sta in putinta sa faci mai mult sau aceea de acceptare a infrangerii. Dar indiferent ce ai pierde, nu iti pierde speranta! E singurul lucru care ne tine pe linia de plutire oricat de adanci ar fi apele in care ne scaldam la momentul respectiv. (mai mult…)

Continue Reading Obosita si satula

Dezamagire

Dezamagita. Ma simt doborata de cruzimea realitatii in care respiram! Sper la mai mult, dar ma lovesc mereu de "mai putin"... merg cu pasi de melc spre... unde? Habar n-am...…

Continue Reading Dezamagire