Au trecut anii, s-au risipit iubiri. Uneori am vrut să alung și amintirile frumoase, în speranța nebună că voi putea șterge odată cu ele și cicatricele despărțirilor niciodată înțelese, nicicând acceptate. Dar m-am răzgândit. Ce-aș mai fi fără ele? Un suflet dezrădăcinat.
Aud mereu în jurul meu oameni care se plâng că au îmbătrânit fără să-și dea seama. Femei care încearcă să scape de riduri, bărbați care înăuntrul lor se simt adolescenți și suferă văzându-și vârstele trupului. Iar eu, paradoxal, mă uit în fiecare dimineață în oglindă și mă minunez ce tânără sunt la chip, pentru atâtea tristeți, venite după mari bucurii stivuite în suflet. Prea tânără pentru atâta fericire uitată.
* Fragment din cartea Care pe care, de Alice Năstase
Cartea poate fi gasita aici.