Confesiuni (II)

Îmi cer iertare.
Îmi cer iertare dacă am tăcut când trebuia să vorbesc sau am vorbit când trebuia să tac.
Îmi cer iertare dacă m-am grăbit să trag concluzii fără să îmi acord timp pentru a înțelege.
Îmi cer iertare dacă nu am avut răbdare sau dacă am așteptat prea puțin.
Îmi cer iertare dacă vorbele mele au fost cuțite și nu au mângâiat.
Îmi cer iertare dacă am plecat când trebuia să rămân sau nu am venit deloc. Continuă lectura „Confesiuni (II)”

Iertam cu adevarat sau doar asa avem impresia?

Uneori iertam oamenii doar pentru ca ii vrem in continuare in viata noastra. Pentru ca nu putem vedea mai departe de ei, pentru ca avem impresia ca doar alaturi de ei putem trai. Fals. De fapt, nu-i iertam cu adevarat… in disperarea noastra de a-i pastra alaturi inchidem ochii si ne facem ca nu am vazut sau auzit nimic. Si apoi, totul se intoarce impotriva noastra. Mai devreme sau mai tarziu.
Daca poti sa ierti, iarta! Daca nu, nu te minti singur!

Iustina T. ©