Confesiuni (III)

Nu am învățat cum se uită ce te doare și mă doare ce n-am uitat. Îmi simt sufletul greu uneori și abia îl târăsc după mine pentru că nu pot să uit. Și plâng, și cad și mă ridic și iar cad și de uitat tot nu uit.
Nu am învățat cum să fii indiferent, cum să nu te lași afectat de tot ce te lovește. Probabil că e mai sănătos să nu-ți pese, dar oare atunci aș mai fi eu?
Nu am învățat că de sus căderea e mai dureroasă și că e al naiba de greu să te ridici mereu din propria cenușă.
Nu am învățat că sunt momente când e bine să-ți ții gura chiar dacă te mănâncă limba. (mai mult…)

Continue Reading Confesiuni (III)