Scrisoare II

large (5)

Dragă domnule X,

Atunci când stai în pragul sufletului unei femei, indecis dacă să intri sau nu, gândește-te bine ce îți dorești de la ea, de la făptura care acum parcă te privește absentă, dar care așteaptă cel mai mic semn din partea ta pentru a-ți deschide larg ușa sufletului său.
Hotărăște-te dacă îi vrei trupul sau sufletul, iar dacă nu-i vrei și sufletul, nu-i folosi trupul. Nu îi spune că o iubești nici înainte, nici imediat după ce ați împărțit același pat. Dacă într-adevăr o faci, spune-i asta în orice alt moment al zilei. Pe neașteptate. Fără a lăsa loc de interpretări. (mai mult…)

Continue Reading Scrisoare II

Scrisoare pentru mama

 large

Dragă mamă,

Îți scriu pentru că altfel nu știu dacă aș avea curaj să-ți spun toate astea. Poate că trebuia să o fac cu mult timp în urmă. Habar n-am de ce am ales momentul ăsta.  Iartă-mă. Pentru toate acele momente în care ți-am înșelat așteptările și pentru dățile în care te-am dezamăgit. Pentru momentele în care am trecut peste cuvântul tău și pentru că te-am mințit. Mi-ai oferit întotdeauna prietenia ta, însă eu mi-am pus de fiecare dată încrederea în alți oameni. Mi-a fost rușine, mami. Mi-a fost rușine să recunosc că aveai dreptate. Că eu am greșit și că tu ai avut dreptate. Și oamenii m-au dezamăgit,  m-au trădat. Și am venit înapoi în brațele tale calde ca să-mi bandajez sufletul. Pentru că doar la tine am găsit mereu cel mai eficient medicament. (mai mult…)

Continue Reading Scrisoare pentru mama

Scrisoare

title641507669

Cândva, e posibil să fi avut impresia că mă cunoşti. Poate ai crezut că ştii cine sunt şi ce simt. Ba chiar la un moment dat te-ai crezut îndreptăţit să-mi spui că ce simt eu e prostesc şi nefiresc. În spatele unei bucurii afişate ai găsit laudă, iar atunci când poate eu mă agăţam de un fir de speranţă, tu ai văzut depresie şi pesimism. Ai căutat să mă răneşti aruncând cu vorbele după bunul plac. Nu ai ţinut cont că, sufletul meu, oricât de mult aleg să ţi-l dezvălui, va rămâne un mister pentru tine şi uneori, chiar şi pentru mine. Aşadar, te-ai grăbit. Mi-ai interpretat greşit gândurile, intenţiile, prietenia. (mai mult…)

Continue Reading Scrisoare

Nevoia de a vă vorbi

În mulțimea de nemulțumiri, de critici, de jigniri și de bârfe la adresa mea, a paginii și a sentimentelor pe care le expun în scris am descoperit că mai sunt încă oameni buni, deschiși, prietenoși care respectă și apreciază ceea ce fac și care chiar dacă nu îmi împărtășesc opiniile găsesc un mod oportun de a face o observație. Acelora, le mulțumesc din toată inima! Pentru ei continui să public ceea ce simt și ceea ce gândesc. Altfel, probabil că m-aș mulțumi să îmi țin gândurile între paginile unui caiet știut doar de mine. (mai mult…)

Continue Reading Nevoia de a vă vorbi

Scrisoare

Dragă cititorule,

Dacă tot mi s-a pus iarăși întrebarea „De ce azi scriu despre lucruri triste, iar mâine scriu despre cât de recunoscătoare îi sunt vieții”, am să răspund public ca să clarific o dată pentru totdeauna acest aspect. E o explicație cât se poate de simplă sau cât se poate de complicată. Sunt un om al extremelor.
Azi, fără absolut nici un motiv anume nu am fost în apele mele, am avut o stare de nestare, o agitație interioară de care nu am reușit nici până la ora asta să scap. Am scris despre asta, despre cum mi-am simțit sufletul. Da, nu a fost cea mai veselă postare.
Mâine sau peste 2 zile poate mă voi trezi cu o poftă nebună de viață și voi scrie despre cât de fericită sunt în clipa aceea. Poate mulți se vor regăsi, unii vor fi neutri, alții mă vor „condamna”. Pentru că și de am fost tristă și de am fost veselă, oamenii tot au găsit ceva în neregulă cu mine. (mai mult…)

Continue Reading Scrisoare