Gânduri de seară…

 

safe_image

„Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos și de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare până la lacrimi.” – spunea Oana Pellea în minunatul său Jurnal.

Iar acesta este un dor de care nu te vindeci. Dorul de frumos și de bun, dorul de oameni frumoși și buni, de liniște. (mai mult…)

Continue Reading Gânduri de seară…

Cine ești tu astăzi, străinule?

c539ab7c4ad9d85d918373c4e6749047

Sunt zile când ceea ce văd cei din jurul tău atunci când te privesc și ceea ce vezi tu atunci când îți privești reflexia în oglindă, sunt două persoane diferite. Cum așa? E inexplicabil, poate chiar o idioțenie. Te privești, dar nu ești tu. Te privești și nu te mai placi. Te privești și ți-e dor de tine. Te privești și vezi doar un chip obosit, tern și o expresie golită de orice sentiment. Te privești dorindu-ți să te recunoști. (mai mult…)

Continue Reading Cine ești tu astăzi, străinule?

Pauză binemeritată de nepăsare

6ed473e708de498873e477491abcc987
Oamenii care mă dezamăgesc constant creează distanțe între sufletul meu și sufletul lor, distanțe pe care nici măcar nu vreau să le mai parcurg. M-au obosit cumplit încercările de a rămâne aproape de oamenii care intenționat sau nu m-au rănit, nu m-au apreciat ori mi-au tulburat liniștea interioară.
Nu mai sunt dispusă să irosesc nici măcar o lacrimă pentru oamenii care se pierd. Nu-mi mai îngădui să mă irosesc. (mai mult…)

Continue Reading Pauză binemeritată de nepăsare

Astenie de primăvară?!

234ecc743ea5f745eb24f11452ace85a

Încerc să citesc. Mi-am deschis o carte a cărei prefață se numește „Sfârșitul”. O răsfoiesc de trei ori ca să-i simț mirosul specific, care mă relaxează și îmi dă o stare de bine, apoi m-apuc să citesc. Mi-era dor să citesc o carte bună… dar, surpriză, nu mă pot concentra. Gândurile mele o iau razna, iar rândurile din fața mea se dizolvă și devin pulbere. Nici măcar gândurile nu se mai materializează în ceva, ceva de care să mă agăț și la care să reflectez. Nu știu dacă aveți habar despre ce vorbesc. E vorba despre acele gânduri apăsătoare, care vin toate deodată, de nicăieri, și care te dezorientează și te tulbură. (mai mult…)

Continue Reading Astenie de primăvară?!

Monolog VI

 

67fc21c4c184d4c73b29a1612dc8841a

Mă simt…obosită. Și mă simt confuză. Parcă lucrurile care credeam eu că mă definesc și-au pierdut complet semnificația. Aveam sentimentul că trăiesc într-un echilibru și că mi-am găsit calea, însă astăzi, acum, totul îmi pare haotic, fără nici o noimă. Toată agitația și stresul zilnic m-au copleșit, au pus stăpânire pe sufletul meu, care acum e amorțit, anesteziat. Da, ăsta este cuvântul potrivit. Mă simt anesteziată, dar nu sunt pregătită să intru într-o operație de regăsire a eu-lui rătăcit pe undeva prin lume.
M-am pierdut pe mine. Nu știu dacă asta are vreun sens pentru cineva, pentru că mi se pare că nu are sens nici măcar pentru mine. Nu mă mai regăsesc pe mine însămi în niciunul dintre oamenii din jurul meu. I-am pierdut și pe ei, mi-au plecat din suflet și-au lăsat doar urme. (mai mult…)

Continue Reading Monolog VI

Despre oameni și prieteni

 

2ba0c52dde074728f8ae0bac3249a0b3

Cu timpul, oamenii și lucrurile din viața noastră capătă noi fețe și noi înțelesuri. Sau poate, cu timpul, chiar noi ne schimbăm și privim lucrurile și oamenii cu alți ochi.
Cu timpul, unii oameni se apropie, iar alții se despart, pentru că modul în care se văd nu mai este același sau faptele fiecăruia scot la iveală aspecte care nu mai pot fi tolerate.
Fiecare an care trece mă lasă cu tot mai puțini prieteni. Pe unii îi regret, pe alții mă bucur că îi las în urmă. Și totuși, fiecare prieten pe care îl pierd îmi lasă în suflet o dezamăgire de care nu mă pot vindeca și care îmi afectează serios încrederea în oameni, și uneori, în mine însămi. (mai mult…)

Continue Reading Despre oameni și prieteni

Sunt fericită. Pur și simplu.

 

1926664_810457795664660_8561603605852392732_n

Sunt fericită.
Pentru că azi e toamnă, iar tu ești lângă mine și pentru că furtunile s-au potolit.
Sunt fericită pentru că m-am decoperit mai puternică decât știam în fața pierderii, pentru că mi-am dat seama că voi găsi întotdeauna în mine forța de a o lua de la capăt ori de câte ori este nevoie și că mă voi putea întoarce oricând înapoi, pentru a reclădi ceva ce s-a dărâmat.
Sunt fericită pentru că de fiecare dată când m-am pierdut pe mine însămi, m-am redescoperit în feluri în care nu mă vedeam înainte. (mai mult…)

Continue Reading Sunt fericită. Pur și simplu.

Pentru noi începuturi, pentru noi amintiri!

 

10593204_810429795667460_5924640926470096734_n

De câte ori este nevoie să te prăbușești și să cazi în genunchi pe aleile propriei tale vieți?
De câte ori este nevoie să înveți ceva ce altfel nu ai învăța.

Dacă am învățat ceva în ultima vreme, obligată de împrejurări, e adevărat, este faptul că sentimentul de posesiune este unul fals, efemer. Nimeni nu e cu adevărat stăpân pe lucruri, decât pe propriile sale sentimente și uneori, nici măcar pe ele.
Dacă ai ajuns undeva sus, de unde poți privi mulțimea și peisajul, nu este niciodată doar meritul tău, iar dacă astăzi ești acolo sus, în vârf, mâine cineva îți poate da brânci de la spate și te duci rostogol până jos, înapoi de unde ai început să urci. În acel moment nu ai decât două variante: să rămâi acolo, jos sau să te ridici și începi din nou să urci același munte, chiar dacă te simți obosit și înfrânt, știind cât de grea a fost urcarea prima oară. (mai mult…)

Continue Reading Pentru noi începuturi, pentru noi amintiri!

Siguranță

 

large (1)

Siguranță. Iată un lucru pe care noi credem că îl avem, dar pe care în realitate nu îl avem. Siguranța că ești iubit, protejat, că oamenii nu te vor lovi fizic sau sufletește, că ești la adăpost de trădări, intrigi și comploturi.
Atunci când te simți pierdut, atunci când simți că ți-a fost luată o bucată din tine fără să fii întrebat sau avertizat în vreun fel, îți dai seama, într-un mod ciudat, că sunt cuvinte cărora nu le-ai dat glas sau sentimente pe care le-ai închis într-o criptă, în suflet, sperând să fie uitate cu timpul. (mai mult…)

Continue Reading Siguranță

…după un zâmbet

f56f84ab12ddd64886069d1e0310fddf (1)

Câte secrete poate ascunde un zâmbet…
câtă iubire irosită în trecut, câte lacrimi căzute nopțile pe pernă,
câte neîmpliniri, câte regrete,
câte speranțe și câte visuri pierdute în neant.

Câtă nesiguranță poate ascunde un zâmbet,
câtă fericire uneori, câtă durere alteori, (mai mult…)

Continue Reading …după un zâmbet