Te iubesc e de ajuns. Fără „pentru că”…
Cândva, am luat hotărârea că-mi voi păstra inima doar pentru mine. Era incompletă, ciopârțită și urâtă, iar mie îmi era îngrozitor de frică. Mi-era teamă că de data aceasta nu ar mai rămâne nimic din ea, că iubirea mea s-a pierdut toată, că a rămas în urma mea. Dar apoi ai apărut tu. Te-ai așezat în fața mea, ți-ai întins palmele și m-ai rugat să o așez acolo. Cu ochii rugători m-ai asigurat că iubirea ta o va vindeca, că inima ta o va completa pe a mea. Și te-am crezut, nu știu de ce, dar te-am crezut. Și cu ultimele fărâme de încredere, ți-am dăruit-o. (mai mult…)