De ce?!

e90904fcf7124fa657e7607f735f0f12

Uneori, ca acum de exemplu, mă întreb care-i rostul?
De ce ne trezim urând diminețile de luni? De ce avem impresia că de vineri începem cu adevărat să trăim?
De ce cel mai adesea jobul e locul unde irosești cel mai mult timp din viața ta și asta pentru că ceea ce faci nu te reprezintă și nu te împlinește în nici un fel?
De ce așteptăm o zi anume ca să facem ceva anume și tânjim după acel ceva în fiecare zi, sfârșind prin a nu-l face niciodată?
De ce toată omenirea se învârte în jurul unor hârtii?
De ce oamenii țipă unii la alții și nu reușesc să se înțeleagă? De ce se urăsc? De ce se uită? (mai mult…)

Continue Reading De ce?!

Dezordine

cf1085578617939852488bc9f1bf15e2Sunt extrem de dezordonată. Și nehotărâtă într-un mod care reușește să te enerveze până la urmă. Nu știu să fiu altfel. Nu știu cum reușesc unii oameni să aibă o ordine exemplară în casă, în viață, în gânduri, în sentimente. Pentru mine nu e niciodată alb sau negru, căci eu pot găsi o multitudine de nuanțe chiar și în aceste două nonculori. Eu nu spun niciodată cu ușurință da sau nu pentru că mai am și varianta „poate”.
Eu iubesc și nu iubesc ploaia, îmi place și nu-mi place vara, îmi place aglomerația, dar ador liniștea, aleg oricând cartea, dar îmi place să văd și filmul, îmi plac plimbările, dar aș alege să lenevesc cât e ziua de lungă pe un petic de nisip în apropierea apei. (mai mult…)

Continue Reading Dezordine

Într-o zi, nu mai doare

large

Într-o zi, nu mai doare. Într-o dimineață oarecare, te trezești și a trecut. Amintirile nu îți mai spintecă sufletul. Îți umpli plămânii cu aer proaspăt și expiri cu putere, dorindu-ți să dai afară toată acea neliniște, care noaptea trecută parcă era încă acolo. Lacrimile au dispărut și ele pentru că le-ai plâns pe toate la vremea lor. Azi, după mult timp, îți simți sufletul ușor ca o păpădie. Nu știi de ce, cum și când s-a petrecut această „uitare”, dar liniștea pe care o simți e ca o binecuvântare.
Nu te mai doare să faci slalom printre amintiri frumoase și nu-ți mai e teamă nici să ți le amintești pe cele dureroase. E liniște. Sufletul tău nu mai suspină nici de dor, nici de singurătate. (mai mult…)

Continue Reading Într-o zi, nu mai doare

și totuși…

Nu mărturisești nimănui și totuși... totuși acel "nu-mi pasă" pe care l-ai spus mai devreme te mănâncă de viu pe interior și simți că ai adunat toate furtunile lumii înăuntrul…

Continue Reading și totuși…

Filă de jurnal

37dde065cb9fa7b826b1078b4b956af6

Oamenii își dau cu părerea. Despre cum arăți, despre cum te îmbraci, despre cum și ce mănânci, despre cum gândești, despre ce simți, despre ce faci. Și îți spun adesea cât de mult ai greșit, cum ei ar fi făcut altfel, cum tu ai pierdut timpul aiurea în loc să fi făcut ceva util. Te judecă și îți judecă faptele chiar și-atunci când nu știu mai nimic despre tine. Cunosc un moment din viața ta și se simt liberi, ba chiar îndreptățiți să-și exprime dezaprobarea cu privire la nesăbuința ta. (mai mult…)

Continue Reading Filă de jurnal

Uneori…

large

Uneori, oamenii te îndepărtează și te uită. Nu mai merg pe același drum cu tine și nu-ți mai sunt alături nici fizic, nici sufletește.
Uneori, zâmbetele alungă lacrimile, alteori lacrimile alungă zâmbetele.
Uneori, te simți singur și pustiu, chiar dacă în realitate nu ești nici singur, nici pustiu.
Uneori, ești orb pentru că pur și simplu așa alegi să fii.
Uneori, adormi cu sufletul plângând de dor sau de gol și te trezești cu el, cu sufletul, tremurând de frigul unei iubiri care nu mai există sau care poate că nu a existat nicicând. (mai mult…)

Continue Reading Uneori…

Trust issues

9c1095978081124d97babbfb9483e012

Am probleme de încredere. Și pe cuvântul meu că habar n-am cum să mi le rezolv.
Mi-a fost tocată atât de mărunt încrederea în oameni încât mă îngrozește ideea de a cunoaște noi oameni, de a lega noi prietenii. Mă simt confortabil cu oamenii pe care îi știu de ani buni.
Eram o persoană sociabilă și legam cu ușurință prietenii. Mă destăinuiam primului venit care îmi inspira încredere și cu o incredibilă naivitate îi dezvăluiam toate punctele slabe cu care mă putea nimici. Și m-au nimicit. De atâtea ori încât acum sunt ca un arici, gata să se transforme într-un ghem de ace la prima atingere – fizică sau sufletească. (mai mult…)

Continue Reading Trust issues

Timp pentru povești

bed-couple-hug-love-sleep-favim-com-267101

Uneori, măcar din când în când, e bine și sănătos să lași restul lumii în spatele ușii și să stai la povești cu omul cu care îți împarți iubirea și mâncarea și neajunsurile și tot. E bine să-ți faci timp să-i vorbești cu calm chiar dacă te simți obosit, tracasat, stresat sau nervos. El te ascultă, te înțelege, te sprijină. Ideea este ca tu să-i permiți să o și facă.
Avem zile nebune în care timpul trece prin noi amețitor de repede, iar la sfârșitul acestor zile realizăm că nu suntem decât niște roboți care au fost resetați de sentimente, că ne-am irosit timpul într-un mod care ne-a mai îmbătrânit nițel fără a ne aduce vreo satisfacție. (mai mult…)

Continue Reading Timp pentru povești