Taifasuri (II)

Când stai de vorbă cu timpul, el îți răspunde la întrebări, îți dezvăluie adevăruri neștiute sau neacceptate, înlătură măști și îți demonstrează concret că de cele mai multe ori aparențele înșeală.
Timpul este considerat a fi cel mai mare dușman al oamenilor. Și este. Dar paradoxal, uneori ne devine aliat atunci când suntem confuzi și ne pierdem în mulțimea de oameni fără a ști cu certitudine dacă ceea ce vedem este într-adevăr ceea ce vedem sau e doar o mască ieftină. Ne este prieten și atunci când ne oblojește cu grijă rănile provocate de minciuni, de ipocrizii sau de promisiuni încălcate.

Azi l-am luat la întrebări pe Timp…
– De ce ai zăbovit atât de mult Timpule? De ce m-ai lăsat să fiu din nou dezamăgită de oameni?
– Eu nu am zăbovit. Mă miră faptul că nici până acum nu ți-ai însușit lecția asta, cu încrederea în oameni…
– Credeam că am învățat-o. În spatele bunelor intenții oamenii au învățat să își ascundă bine adevăratul caracter.
– Așa este. Eu nu pot schimba cu nimic acest lucru, îl pot doar dezvălui. Însă oamenii îmi dau atât de mult de lucru așa că pe la unii dintre ei întârzii, iar adevărul devine o rană mare care sângerează continuu, rană pe care tot eu trebuie să o vindec.
– Ce sarcină grea… oare oamenii se opresc vreodată? Din a fi „altcineva” vreau să zic…
– Oamenii nu se opresc niciodată. Ei au impresia că nimic nu-i doboară, că sunt mai presus de tot… numai că viața le mai dă uneori câte o palmă și îi trezește. Pe unii. Altora nu le mai dă nici o șansă.
– Știi… eu îți mulțumesc pentru că la mine n-ai întârziat atât de mult. Uneori am avut senzația că te-ai oprit pentru mine sau că ai fost mai răbdător.
– Poate. Sau poate că ți s-a părut. Uneori ești atât de naivă… îmi dai senzația că ți-ai creat o lumea a ta, cu totul diferită de cea în care restul oamenilor sunt așa cum sunt.
– Mda… cel puțin încerc să o păstrez așa… altfel.
– Și bine faci.
– Mulțumesc prieten Timp!
– Nu-mi mulțumi. Nu îți sunt prieten. Din când în când însă îmi place să-ți mai dau câte o mână de ajutor.
– Atunci mulțumesc oricum!

© Iustina Ţalea

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

1 Comment

  1. Oamenii cauta mereu si este firesc ,asta dovedeste ca sunt vii ;iar ceea ce se cauta poate fi gasit ,dar ceea ce se neglijeaza se pierde .Anne

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Vara în New York, de Candace Bushnell

Sunt o mare fană a serialului Totul despre sex. De fapt, din acest serial nu am învățat totul despre sex,...

Închide