Tarta cu mere a speranței, de Sarah Moore Fitzgerald

DSC_9243

„Oscar Dunleavy este un adolescent visător și creatorul celor mai gustoase tarte cu mere din lume. Acum, Oscar a dispărut, iar singurii care își pun întrebări și încearcă să-l găsească sunt Meg, cea mai bună prietenă a lui, și Stevie, fratele său. Așa începe o poveste care va va purta în lumea tandră a prieteniei, în care Meg și Oscar vor învață să își asculte vocea inimii, descoperind puterea vindecătoare a dragostei și sincerității. Totul, în aroma plină de candoare a celor mai bune tarte cu mere din lume.”

Cărticica aceasta este exact așa, precum o tartă cu mere: dulce, cu aromă de vanilie și scorțișoară, pudrată cu speranță. E perfectă prin simplitatea ei.
Tarta cu mere a speranței este cartea prieteniei și a iubirii pur adolescentină, plină de temeri, o carte a lucrurilor simple, o carte a speranței, o carte ca un curcubeu după ploaie.

Oscar și Meg sunt protagoniștii acestei povești înduioșătoare. Se cunoasteau din copilărie și erau cei mai buni prieteni. Ajunși în pragul adolescenței, prietenia se transformă treptat în fiorii primei iubiri, însă nici unul nici celălalt nu are curajul să-și mărturisească adevăratele sentimente. Totul se schimbă însă odată cu mutarea lui Meg în altă țară. Distanța schimbă lucrurile pentru cei doi prieteni, iar legătura lor atât de strânsă se pierde printre tăceri.

Mi-a plăcut Oscar. Și mi-a plăcut ideea lui de a schimba lumea cu o tartă cu mere. Iată cum funcționa tarta lui Oscar:

„Aceasta este o tartă cu mere. Dar nu e o tartă cu mere obișnuită. E tarta cu mere a speranței. După ce ai luat o bucățică, întreagă lume ți se va părea un loc cu totul diferit. Lucrurile vor începe să se schimbe, iar după prima felie ai să-ți dai seama că totul va fi bine.

[…] Oricine ar putea crede că tartele cu mere sunt ultimul lucru la care s-ar gândi cineva aflat în mijlocul unei crize existențiale, dar se pare că o foarte mică bucată de tartă poate face minuni-și totul devine din nou suportabil-chiar dacă acea criză izbucnește cu uriașe doze de suferință sau e încărcată cu mari cantități de disperare.”

Știți de ce avea tarta lui Oscar efectul ăsta? Pentru că punea în ea un ingredient special, esențial aș spune: iubire. Făcea tarte cu mere și presăra în ele speranță, prietenie, optimism. Le făcea cu multă dăruire și le dăruia din tot sufletul, cu convingerea că cei care le primesc vor vedea din nou lumea ca pe un loc acceptabil. Și exact asta se întâmplă. Oscar era omul cu zâmbetele. Făcea tarte și dăruia zâmbete. Cum să nu îndrăgești un astfel de om?

Așadar… ce a putut să-i întunece atât de mult sufletul lui Oscar încât într-o zi să dispară? Cum de tartele lui pline de speranță nu au mai efect și pentru el?
Vă rog să descoperiți singuri răspunsurile. O să zâmbiți plini de înțelegere și o să vi se facă incredibil de poftă de o tartă cu mere. Și categoric, fără niciun dubiu, o să vedeți lumea un pic mai colorată. Asta face cartea asta. Deși e scrisă într-un ritm alert, iar acțiunea se desfășoară oarecum pe repede înainte are lungimea perfectă și mesajul potrivit – Speră, crede, iubește!

Recomand cu drag. Mulțumesc editurii Rao pentru exemplarul oferit!
Cartea poate fi comandată de aici sau din alte librării partenere.

Iustina Dinulescu

Fragmente:

„Adevărul este un lucru extrem de important-un lucru de care vrei să te agăți atunci când ai fost scos din mare după ce ai vrut să te îneci în ea.”

„Nu ar trebui să renunți niciodată să-i cauți pe cei care dispar. Nu ar trebui să spui: „Ce păcat, îmi pare foarte rău, dar astă e, la naiba, nu am ce face.”
De fapt, dispariția cuiva ar trebui să trezească dorința celorlalți de a pleca în căutarea acestuia și de a nu se opri din căutat până ce nu au țărână sub unghii și jale în suflete-din cauza numărului de pietre pe care le-au răsturnat pentru a vedea dacă eu nu sunt cumva sub una dintre ele. Dacă vreți să știți părerea mea, să accepți și să te obișnuiești cu dispariția cuiva este un soi de ofensă. E o insultă adusă memoriei cuiva.”

„Uneori, lucrurile pe care îți dorești cel mai mult să le spui sunt chiar cele pe care nu reușești să le rostești.”

„Speranța nu e niciodată distructivă. Speranța este cea care te face să continui. Ai nevoie de speranță cum ai nevoie de aer sau de apă. Fără ea, fiecare dintre noi ar putea să se arunce de pe ponton în marea întunecată de dedesubt.”

„Am învățat despre pace că nu e întotdeauna cea mai bună soluție. Pacea poate fi fragilă. Pacea poate fi urâtă sau poate fi o greșeală. Pacea construită pe o minciună nu e deloc pace.”

„Oamenii adesea nu iau în seamă necazurile altora, înțelegi? Lumea este un loc lipsit de bunătate, dar nu numai pentru că oamenilor nu le pasă unii de alții. Uneori se întâmplă așa pentru că se simt jenați sau nu știu ce să spună, sau pentru că, pur și simplu, nu pot îndura să privească în ochii unui om care suferă. Oscar al tău inventase răspunsul perfect la problemele oamenilor. Ori de câte ori îi apărea în cale vreun necaz sau o situație tristă, el se punea serios pe treabă și se apucă să facă singurul lucrur care părea să aibă sens pentru el în momentul acela. Făcea una dintre cele mai magnifice tarte cu mere.”

„Să asculți pe cineva-a spus el-putea fi cea mai importantă calitate a unui om. Și era adevărat.”

„Nimic nu e așa cum crezi. Multe lucruri nu sunt așa cum par. Uneori ai impresia că arată într-un anumit fel, dar probabil că nu e așa. Câteodată oamenii au nevoie să-i cauți sau măcar să pui întrebări în numele lor. Și, foarte des, oamenii au fost nevoiți să tacă și trebuia că alții să vorbească pentru ei. Abia atunci când nu-i mai cauți, nu mai întrebi de ei și nu mai vorbești despre ei vor fi cu adevărat pierduți.”

P.S. Tricoul din fotografie este pictat manual de Mihaela Cuceu.

Daca ti-a placut acest articol, te invit sa te abonezi la newsletter si sa intri in comunitatea Momente in viata.

Lasă un răspuns

Citește articolul precedent:
Călărețul de aramă, de Paullina Simons

"O minunată poveste de dragoste se înfiripa în Leningradul ocupat de nemți, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatiana...

Închide