Te-am iubit deja în visul meu, de Holly Miller

„Joel se teme de viitor.
De când era copil, a fost bântuit de vise despre cei dragi. Viziuni despre ceea ce li se va întâmpla, cu bune și cu rele. Singura modalitate de a le evita este să nu mai lase pe nimeni să se apropie de el.
Callie nu se poate împăca cu trecutul.
De când i-a murit cea mai bună prietenă, Callie e pierdută. Știe că trebuie să fie mai spontană, dar nu știe cum să redevină persoana plină de viață de dinainte.
Joel și Callie au nevoie să înceapă să trăiască prezentul.
Și, deși nu se căutau, întâlnirea lor pare inevitabilă – și devine începutul unei noi vieți.
Până când Joel vede cum se va termina totul.”

M-am gândit toată ziua ce să scriu despre cartea asta, cum să încep să vorbesc despre ea și ce să spun astfel încât să nu spun prea mult. Nu am mai citit de multă vreme un roman de dragoste atât de reușit. Sau de trist. Sau ambele. O poveste dulce-amaruie, uneori mai mult amăruie decât dulce; genul de roman care te poartă prin toate stările și la care speri până în ultimul moment că nu poate fi totul atât de nedrept…

Joel visează lucruri care urmează să se întâmple în viitor cu și despre oameni pe care îi iubește. Aleatoriu, fără un tipar anume. Unele vise sunt frumoase, altele neutre, însă sunt și vise din care se trezește zdrobit de durere. Acest dar e o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte este asta – un dar – cu ajutorul căruia preîntâmpină unele situații care se pot termina cu o tragedie. Uneori visele lui chiar salvează vieți. Dar nu tot timpul. Iar în cazul ăsta, darul devine o povară imensă, pentru că el devine un spectator neputincios, măcinat între dorința de a face ceva, orice și de a păstra doar pentru el zbuciumul.

Te-ai gândit vreodată cum ar fi asta? Să știi dinainte ce te așteaptă pe tine sau pe oamenii pe care îi iubești? Să poți avea posibilitatea de a înșela destinul, oarecum de a trișa? Dar, în același timp să știi cum se va termina o viață, o relație, să trăiești cu asta, dar să nu poți face totuși nimic pentru a schimba viitorul?
Citind cartea m-am gândit cât de firească este neștiința. Pentru că noi am fost creați să nu știm, tocmai pentru a trăi fiecare zi așa cum vine, fără a ne gândi prea mult la cum și când ne va fi sfârșitul. Și este atât de bine că e așa.

Înțeleg de ce se spune ignoranța aduce fericire. Pentru , dacă sfârșitul s-ar dovedi iminent, brutal sau ambele, știu n- putea trăi cu spaima asta.”

Din cauza acestui „dar” Joel era un tip destul de retras și de discret. Nu avea foarte mulți prieteni și nu îi spusese nimănui despre visele lui, nici măcar celor din familie. În ochii tuturor era „acel” ciudat. Refuza să-si dea frâu liber sentimentelor și să iubească pe cineva de teama a ceea ce ar putea visa. Dar zidul lui de apărare este fisurat atunci când o întâlnește pe Callie. În ciuda împotrivirii sale, Joel se îndrăgostește de această femeie și totul e minunat și incredibil de frumos până când o visează. Un vis atât de trist, care le frânge brutal viitorul împreună.

„Pentru dragostea nu e numai despre alegeri ușoare, despre soluții simple – e mai degrabă despre muncă grea și telefoane dificile, despre sacrificiile pe care nu vrei le faci, de fapt.”

Mi-aș dori să spun mai mult, dar nu pot. Este o poveste frumoasă tare, care merită descoperită pe cont propriu. Veți zâmbi și veți lăcrima, vă veți pune întrebări, vă veți simți recunoscători, vă veți dori să existe un Joel în viața voastră. Și o Callie. Veți fi spectatorii unei povești de dragoste care vă va frânge inima prin fragilitatea și forța ei (da, ați citit bine).

Trăiește astăzi. Fă ceea ce te face fericit. Mergi unde te îndeamnă inima. Speră. Crede. Treci peste. Iartă. Oferă șanse. Iubește.
Iubirea e malul, stânca, farul. Iubirea ne dă sensul, motivația, sentimentul că suntem vii, că aparținem. Cu gândurile astea rămâi după ce închizi cartea, cu un zâmbet vag în colțul gurii și cu o lacrimă uscată în colțul ochiului.

„Am realizat un lucru în ultimii ani: se întâmplă minuni atunci când ieși din propriile gânduri. faci ceva diferit. ai încredere în lumea din jurul tău.”

Totul este potrivit la cartea asta – coperta, titlul, mesajul, personajele. Finalul, deși trist, mi s-a părut și el potrivit. A fost puzzle-ul perfect, unde fiecare piesă a fost desăvârșită.

Te-am visat deja în visul meu a apărut la editura Nemira, în colecția Damen Tango și o găsiți aici. E un musai, vă promit!

Rating Goodreads – 5/5 💔
Iustina Dinulescu

This Post Has 2 Comments

  1. Anca Rucăreanu

    Tare mult mi-a plăcut și mie! M-a cam supărat el pe final, o sa doscutăm noi despre asta. Lecturi plăcute să ai și în noiembrie!

  2. Iustina

    Mulțumesc, asemenea! ❤️ Cumva mă așteptam la deznodământul ăsta, am fost curioasă doar să văd cum se ajunge acolo…🥺

Lasă un răspuns